Posts Tagged putere

Cu un ochi râd…

…si cu unul plang. Poate e prea devreme sa scriu ceva despre asta. Au trecut abia 2 ani. Cand stau acum sa-mi aleg cu grija gandurile imi dau seama ca nici eu nu ma inteleg prea bine, asa ca…oare cum ar putea altii sa ma inteleaga.

Si totusi poate mai sunt si altele ca mine. Femei care la anumite sarbatori se simt aiurea si oarecum

inadecvate, ca sarbatoarea nu se potriveste si pentru ele. Femei care sufera sufleteste, sau femei care chiar acum sunt in spitalele din Romania (desi cea la care ma gandesc nu cred ca vede ce scriu eu aici), femei cu traume fizice sau psihice care dainuie peste ani, care se simt mai putin femei, sau mai putin mame. Cred ca pentru ele scriu, ca sa stie ca nu sunt singure. (dupa cum zicea C.S. Lewis)

Luna martie e dedicata in special femeilor. Deschizi radioul, ti se reaminteste, in caz ca ai uitat. 8 Martie, ziua femeii, a mamelor, zumzaie strazile de urari, e plin de flori, mesaje pe telefon, zambete. Ma bucur si eu de ea, azi am primit liber de la munca. Am primit si flori, si mesaje, am si zambit. Ma bucur ca am prieteni, ca am parinti.

Nu mi-am notat nicaieri, nu mi-am pus reminder, si totusi imi aduc aminte perfect. Acum doi ani la inceput de martie eram si eu in spital, cu o sarcina cu gemeni siamezi care nu a putut fi dusa la capat. Brusc, luna martie a devenit luna in care am pierdut 2 copii. Doi baieti, pentru care avusesem si numele pregatite…si cate altele. Ar trebui sa le multumesc din nou tuturor celor din familie, biserica, colegi de munca, sau cunostinte din tari indepartate care s-au rugat, m-au sustinut si m-au ajutat practic in perioada aceea atat de neagra. Am plans mult… ma plang si acum din cand in cand.

Dar timpul se invarte pe ceas, Pamantul se invarte in cosmos, lumea merge inainte si nu poti sa ramai singur sa bati pasul pe loc. Nici nu stiu cand au trecut 2 ani deja. Si atatea altele s-au mai intamplat intre timp. Majoritatea oamenilor isi vad de viata lor, nu au  timp sa se opreasca sa-l mai vada si pe „aproapele” de langa ei. De aceea, azi, pentru toate cele care nu va regasiti in veselia zilei de 8 Martie si nu considerati ca e si pentru voi…Dumnezeu va iubeste si va ridica si pe voi, are planuri si ganduri speciale pentru voi si uneori… chiar si sufera alaturi de voi.

Unele rani nu se inchid niciodata pe deplin. Ele doar ajung undeva la subsolul constiintei noastre, si nu ne mai gandim la ele. De aceea, de fiecare data in luna martie…cu un ochi rad, si cu unul plang.

, , , , , ,

3 comentarii

Puterea cuvântului scris

   Iarna, mai ales atunci când e rece, ne petrecem mai mult timp în casă, lângă o sursă de căldură. Mulţi profită de acest anotimp pentru a citi mai mult. Parte dintre cititori au devenit chiar ei nişte mici scriitori, încercând să aştearnă pe o coală de hârtie trăirile, gândurile, impresiile sau chiar comentariile asupra celor citite de ei.

Urmându-le exemplul, am început să îmi notez câteva gânduri, adevărate comori, atunci când citesc. În ultimele zile m-am gândit mult la poezia lui Traian Dorz, “O, om, ce mari răspunderi ai!”, cugetând mult la strofa în care citim: “Scrii un cuvânt – cuvântul scris / E-un leac sau e-o otravă! / Tu vei muri, dar tot ce-ai zis / Rămâne-n urmă-un drum deschis / Înspre Infern sau Paradis, / Spre-ocară sau spre slavă.” M-au izbit în plin aceste câteva cuvinte. Câţi dintre noi am pus deoparte un timp în care să ne gândim cu seriozitate la cuvintele pe care le scriem şi la impactul pe care îl pot avea ele?!

M-am gândit în ce fel îi ajută scrisul pe oameni, dacă îi ajută. Aşa ar trebui! Eu cred că e un dar de la Dumnezeu. Oamenii au scris mult, de mult timp. Au fost descoperite tăbliţe din lut, cu însemne, apoi cu cuvinte, odată cu dezvoltarea limbajului. Sau suluri de papyrus. Sau piei de viţel. Toate au fost folosite pentru ca omul să scrie pe ele, pentru a le putea da şi altor oameni să le citească.

Unii oameni scriu pentru a-şi pune ordine în gânduri, în idei. Li se pare că aşa se pot exprima cu mai multă uşurinţă. Din timiditate, sau poate din cauză că distanţa nu le permite să stea faţă în faţă cu cel cu care doreşte să-şi împărtăşească acele gânduri, trăiri. Alţii scriu din motive pur pecuniare. Au scris, au văzut că cititorii doresc să afle cât mai multe lucruri noi, aşa că scrisul a devenit o afacere. A fost bine că s-a inventat tiparul, iar acum e mult mai uşor să avem cărţi în casele noastre. Cărţi de toate felurile: de bucate, de creşterea copiilor, de poezie. Cărţi care să ne ajute să ne modelăm viaţa şi caracterul după voia lui Dumnezeu, cărţi care să ne încurajeze, atunci când suntem pe Calea Lui.

Noi, copiii lui Dumnezeu, găsim chiar şi pe paginile Sfintei Scripturi cuvinte care ne dau de înţeles că scrisul este o îndeletnicire plăcută Lui! Nu ştiu cum ar fi fost sufletele noastre mângâiate şi întărite dacă David şi ceilalţi poeţi nu ar fi scris Psalmii?! De unde am mai fi căpătat noi înţelepciune dacă Solomon nu ar fi aşternut gândurile lui, cuprinse în cartea Proverbe?! Sau ce ne-am face acum fără minunatele epistole ale apostolilor?! Cred cu tărie că Dumnezeu Şi-a dorit mult ca noi să avem Cuvântul Lui, scris şi tipărit în limba noastră, pentru a-I înţelege iubirea şi pentru a-I răspunde cu iubire! Vreau să-I mulţumesc Lui pentru cuvintele pe care Pavel i le-a scris lui Timotei şi care mă încurajează pe mine atât de mult: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei: 16-17) Dumnezeu ne-a scris Cuvântul Lui, prin cei pe care i-a ales pentru asta. Pe noi ne-a ales să vorbim sau să scriem cuvinte de încurajare. Pentru că vrea ca aceste cuvinte pline de iubirea Lui să ajungă la toţi oamenii. Fie ca El să ne ajute!

Simona Puiu Vlad

*poza de aici

, , ,

Lasă un comentariu

Despre autoritate: întrebare la întrebare (Luca 20:1-8)

Analogiile nu se potrivesc. Niciunul dintre noi nu este Dl. Isus, iar „bătrânii, cărturarii, marii preoţi” din vremea de atunci (evident:) nu sunt aceeaşi cu cei din vremea de azi. Situaţia şi contextul sunt diferite, însă întrebarea a rămas şi ea ridică (acum ca şi atunci) altă întrebare:

„Într’una din acele zile, când învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrânii,   şi I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:   Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?”   Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: „Din cer”, va zice: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”   Şi dacă răspundem: „Dela oameni”, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.”   Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.   Şi Isus le-a zis: „Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.” – Luca 20:1-8 (sublinierile adăugate)

Cu ce „drept” fac eu aceste lucruri? …Dar tu?

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Ai poze de la „Sare & Lumină”? Arată-ni-le şi nouă !

Azi am văzut încă odată puterea de comunicare pe care o are poza. Am pus zilele trecute câteva poze (pe care nu le-am făcut eu, pe care le-am cerut), poze ce au surprins câteva din activităţile desfăşurate în Hunedoara în cadrul proiectului „Sare şi Lumină”, iar vizitele înregistrate pe Hunedoara evanghelică au fost cele mai multe  de până acum (788 / 2 august 2010).

Pentru că pozele au fost cele mai accesate de data aceasta m-am gândit să vă provoc, să arunc mănuşa,  🙂 să aprind scânteia care să ne ajute să vedem şi alte poze făcute de voi (cei care aţi participat la S & L) şi poate le-aţi pus pe blogul personal, poate le-aţi upload-at pe Facebook, sau poate că stau deocamdată într-un folder al PC-ului.

Pentru că ce scriu aici apare şi pe Facebook, ii provoc mai ales pe (şi pentru) evanghelicii hunedoreni care ajung pe Hd.Ev. via FB să „share the link” 🙂 ca să adunăm cât mai multe poze de la respectivul eveniment, să-l vedem din toate unghiurile din care a fost pozat.

Dacă nu eşti încă fan Facebook, trimite pozele făcute de tine prin e-mail (hdevanghelica[at]yahoo.com) iar eu o sa le pun aici, în văzul vizitatorilor, disponibile oricui caută, oricui e interesat.

Să lăsăm DOVEZILE  să vorbească ! 🙂 prin Cele mai mult de 1000 de cuvinte pe care le conţine-o poză…

, , , , , ,

Un comentariu

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.976 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: