Posts Tagged ioan barb

Dorin Mureşan despre „poezia religioasă” ca „apologie a subiectivităţii”

[…]

„Poezia religioasă este, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai riscante şi, prin urmare, una dintre cele mai dificile. Atunci când versifici un preaplin, un răspuns, o dogmă, aluneci nolens-volens în teologie. Poezia de tipul acesta ar trebui să se nască la confluenţa dintre golul interior şi ceea ce crede subiectul poetic că l-ar putea umple. Exerciţiul poetic este, firește, o apologie a subiectivităţii. Cu alte cuvinte, chiar dacă subiectul are un crez, dogmatic sau nu, manifestarea sa poetică ar trebui să fie centrată nu pe obiectul acestui crez, ci pe neputinţa subiectului de a se atârna, complet, de acest crez. Altminteri, poetul devine un mistic, iar efortul său livresc nu are ce căuta în această lume. În fond, poezia este produsul muzical al neputinţei, al nerăspunsurilor care amplifică, încet, setea de răspunsuri (aşadar, e departe de a o satisface).”

Fragment din recezia făcută volumului de poezie scris de Ioan Barb „Sabatul interior”. (sublinieri adăugate)

Citeşte întreaga recenzie pe Hyperliteratura.ro >>

, , , , ,

Lasă un comentariu

Revista de literatură şi artă poetică „Algoritm Literar” Nr. 6, iunie 2012

Director: IOAN BARB
Adresa: Călan, str. Streisangiorgiu nr. 214A, jud.Hunedoara
Contact: tel. 0763698229, e-mail: algoritmliterar@yahoo.com, ioan.barb@yahoo.com

  • Au colaborat la acest număr:
  • Silviu Guga,
  • Ioan Moldovan,
  • Mircea Petean,
  • Leo Butnaru,
  • Gheorghe Neagu,
  • Ion Mădălin Onişoară,
  • Daniel Lăcătuş,
  • Ladislau Daradici ,
  • Sorin Teodoriu,
  • Ioan Evu,
  • Paul Blaj,
  • Dan Herciu
  • Niu Herişanu,
  • Florentina-Loredana Dănilă,
  • Tania Nicolescu,
  • Cristina Cirnicianu,
  • Ioan Gelu Crişan,
  • Lucia Sava,
  • Daniel Marian,
  • Constantin Dragoş,
  • Ovidiu Paulescu
  • Ioan Barb,
  • Daniel Dăian,
  • Bianca Dan,
  • Violeta Deminescu,
  • Simion Cozmescu,
  • Marian Dragomir,
  • Teodor Dume,
  • Dumitru Crudu,
  • Roxana Mădălina Nazâlu ,
  • Lidia Vianu,
  • Constantin Stancu
  • Liviu Ofileanu,
  • Dumitru Hurubă 

Vezi varianta PDF: algoritm nr.6

, , , ,

Lasă un comentariu

Ioan Barb între „Babilon” şi „Sabatul interior”

http://www.facebook.com/barb.ioan.3

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Poze de la lansarea de carte a poetului hunedorean Ioan Barb: „Sabatul interior” şi „Babilon”, 29 mai 2012

Text: Dana Sisoeva , Foto: Ruben Bucoiu

Nu ştiu câţi dintre evanghelici obişnuesc să citească poezii, altele decât cele care se pot recita în biserică. Nu întotdeauna conştienţi de rolul artei şi adesea dispreţuind darurile împărţite de Dumnezeu oamenilor, ne-am pierdut gustul pentru autentic, frumos, inedit. Însă pentru cei care înţeleg că lucrarea de creaţie e o reflectare a naturii lui Dumnezeu dar şi un omagiu Creatorului, avem o veste bună: Ioan Barb, evanghelic şi creştin născut din nou, şi-a luat în serios chemarea şi darul, reuşind să publice încă două volume de versuri mult apreciate de unii din cei mai respectaţi scriitori din regiunea noastră şi nu numai.

Marți, 29 mai, în incinta Deva Mall, a avut loc un eveniment cultural organizat de Biblioteca Județeană ”Ovid Densușeanu”: lansarea de carte a două volume de poezii a căror autor e Ioan Barb. ”Babilon” și ”Sabatul interior” au apărut anul trecut la două edituri diferite, semnate de criticul literar Cornel Ungureanu și respectiv poetul Ioan Moldovan.

Deși debutul său literar ne trimite mult înapoi, la anul 1979, primul volum de versuri, ”Tăcerea ca o flacără”, a fost publicat în 1998 la Editura ”Călăuza” din Deva. Originar din Călan, în 2010 fondează revista de cultură și literatură ”Algoritm literar”, an în care publică alte două volume de versuri: ”Picătura de infinit” și ”Sub via ființei plâng strugurii”, ambele foarte bine primite de critica literară. Din 2011 Ioan Barb este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu.

La întâlnire de marţi au participat mai multe personalități din lumea literară, primul care a luat cuvântul fiind Ioan Radu Văcărescu, președintele USR, filiala Sibiu. Fiind la rândul lui poet, a vorbit despre cărțile lansate ca despre două volume pereche, cele mai bune publicații de până acum, cu care Ioan Barb va participa la premiile Uniunii Scriitorilor din Sibiu în vara aceasta. Silviu Guga, cunoscut ca poet, prozator și critic literar, a punctat câteva momente din evoluția literară a lui Ioan Barb, căruia i-a fost profesor de limba română și la care s-a gândit, în anii de început, ca la ”micul Nichita Stănescu”, datorită stilului dar și felului de a fi al elevului său. Îi devine mentor în anii de formare și implicare la Cenaclul Literar din Călan, care publicase în 1978 o antologie ce cuprindea și scrierile lui Ioan Barb. Prezentarea frumoasă pe care Ioan Evu (un alt membru al USR, deținător al Premiului Uniunii Scriitorilor din anul 2004) a scris-o, și care privește atât evoluția autorului cât și o analiză a poeziei sale, urmează să fie publicată în zilele următoare și o aşteptăm cu interes. Prozatorul Dumitru Hurubă amintea de volumul său, ”Cititorul de iluzii”, în care apare primul text ce ia în discuție publicația de început a poetului Barb. Mariana Pândaru Bârgău, președinte al Asociației Scriitorilor din județul Hunedoara, organizație ce publică periodic revista ”Ardealul literar”, a vorbit cu multă emoție de întâlnirea cu autorul celor două volume și revenirea lui în lumea literară după o absență de 14 ani.

Ioan Barb a mulţumit celor prezenţi şi în special vorbitorilor pentru cuvintele frumoase ce s-au spus, menţionând că laudele nu i se cuvin lui, ci lui Dumnezeu. A punctat momentul de cotitură din viaţa lui, întâlnirea cu Dumnezeu, folosindu-se de această ocazie pentru a mărturisi despre schimbarea produsă în viaţa sa. A citit apoi, pentru cei prezenţi, câteva poezii din volumele lansate. Iată una din cele alese de autor pentru această seară şi care nu se poate să nu lase urme, sub forma unor teme de reflecţie, în cei care au auzit-o:

În inima mea sunt zidiţi doi tâlhari

Doamne
poate sunt eu cel ce voi trăda
gândurile îmi ciugulesc lacome
din hrana dată morţilor
mi-e inima întristată
precum a lui Acan
dar mintea mea înghite
lucrurile date spre nimicire

nu se mai satură
inima mea cea bătută în cuie
între două cruci

jumătate plânge
ca tâlharul din dreapta
cealaltă jumătate râde
ca tâlharul din stânga

Evenimentul a fost semnalat în mass-media hunedoreană, pe diverse reţele literare, bloguri personale sau Facebook:

http://www.servuspress.ro/servus/2012/05/Esabatul-interior-au-fost-lansate-la-deva-2/

http://www.bibliotecadeva.ro/viitoare.htm

, , , , ,

Un comentariu

Ioan Barb: Lansare de carte la Deva, 29 mai 2012

O nouă lansare de carte: volumele „SABATUL INTERIOR” şi „BABILON” ale autorului Ioan BARB. Lansarea va avea loc in ziua de 29 mai 2012, ora 17, în incinta complexului Deva Mall, etajul 4, Salle D’Or.

http://agonia.ro/index.php/press/14007815/Lansare_de_carte_la_Deva._Ioan_Barb_-_

,

Lasă un comentariu

Ioan Barb: „când viaţa nu-i decât un mort îngropat în prezent”

uneori aleargă după mine pe drum
dorul de cireşele coapte
în răcoarea pădurii
ca un câine de rasă al cărui stăpân
a plecat în călătorie
rătăceşte pe străzi printre maidanezi
şi nu-şi găseşte locul
când ajunge în laţul hingherului
ochii îi sticlesc
resping cerul
lumina se-ntoarce
în locul din care a coborât

aşa îmi îngroapă viaţa
fiecare gând de eliberare
la picioarele copacilor
aud carii cum rod lacome
sub coaja uscată

aştept o zi când amintirea ta
se va măcina în mii de bucăţi
noaptea va presăra pe răni
această făină

http://www.viataromaneasca.eu/articole/78_antologie-lirica-vr/1127_poezii.html

,

Lasă un comentariu

Ioan Barb: „Un poet in Babilon”

Constantin Stancu: UN POET ÎN BABILON: IOAN BARB. Note literare, opera, cărţile, erorile, semne…

http://costyconsult.files.wordpress.com/2012/02/barb-nota-lit.pdf

[…]Pentru a pătrunde esenţa poeziei scrise de Barb trebuie să cunoşti marile istorii ale credinţei, istoria Bibliei, el nu ezită să apeleze la temele solide ale lumii, la cele general acceptate, dar o face în stil personal, de poet exilat în opera proprie, ţinut captiv de existenţa zilnică între libertate şi necesitatea de a rezista între fălcile existenţei.

Spre deosebire de alte volume ale sale, de data aceasta poetul pune accentul pe starea spirituală, îşi concepe poemele din elemente spirituale, realitatea s-a retras în alte zone, abia perceptibile, elementele ei sunt sugerate, greul zilei s-a topit în metafore, dar în spatele lor lumea se mişcă şi zguduie zidurile Babilonului… Călătoria între Ierusalim şi Babilon dus-întors este una spirituală şi interesantă, poetul o reface prin poezia sa, ca un dar pentru cititor, pe care îl şi provoacă la autocunoaştere şi la cunoaşterea istoriei umanităţii, căci fără credinţă lumea este săracă.

„tot aşa sunt şi eu Doamne
nu Te-am văzut niciodată
dar căldura Ta îmi înviorează gândurile
de atâtea ori mă cutremur
când lumea răcneşte la mine
prin gura leului
genunchii tremură slăbiţi
mersul devine stângaci
dar simt cum se încălzeşte viaţa
în palmele Tale
în jur roteşti liniştea
prin inelul unei planete
dragoste în interior
îmi ancorează centrul de greutate
într-un nou răsărit”- începuturile slabe

, , , ,

Lasă un comentariu

Constantin Stancu: Sabatul din poeme la Ioan Barb

SABATUL INTERIOR

În doar câţiva ani Ioan Barb s-a maturizat evident, poezia scrisă de el a căpătat o dimensiune specială, şi-a găsit un ritm interior necesar pentru un poet ajuns la vârsta deplină a viziunii sale, a acceptat suferinţa pentru fiecare vers, a avut o ţintă: sărbătoarea poemului, adică SABATUL INTERIOR[1] .

Sabatul este o zi specială de odihnă fizică şi dedicare pentru Dumnezeu, o zi în care se refac legăturile invizibile pentru ca cele vizibile să se poată susţine, o zi în care cuvintele au altă dimensiune şi o altă sonoritate…

Prin volumul SABATUL INTERIOR, poetul cu fire de poet, cum scrie Ioan Moldovan în nota literară de pe ultima copertă, autorul îşi asumă responsabilitatea metaforei şi a poemului care sparge inerţia gândului, a poemului care cheamă la rededicare…

Cartea are trei părţi:

1. Manuscris găsit sub o placă de cer.
2. Amurg ambiental.
3. Cauţiunea.

Toate acest fascicole au o semnificaţie specială pentru poet, cartea de faţă e doar o umbră a cărţii pe care Dumnezeu o scrie în carnea poetului, realitatea imediată nu oferă energii viabile care să dea certitudini, există cineva, există ceva care susţine existenţa, cel care a plătit cauţiunea, care a plătit preţul cerut pentru a ne asigura liniştea zilnică…

Antologia valorilor din această carte este una specială, scriitorul pendulează de la valorile creştine implicite şi, pe alocuri, explicite, la amintire, de la oraşul imediat care agresează fiinţa la obiceiurile satului românesc, acolo unde veşnicia mai atinge pomii din grădină şi bărbaţii tineri, până la nădejdea într-o lume mai armonioasă şi mai bine zidită…

Se simte, evident, şi o undă de regret pentru o lume mai bună, mai altfel, o lume în care sufletul să-şi găsească liniştea şi puterea de a trece de barierele artificiale pe care le întâmpină în epoca aceasta, în oraşul acesta, în trupul acesta, în gândul slab al omului apăsat de vremuri…

Versul său are ceva dur în structură, ceva frust, apoi este mlădiat de lumea invizibilă aflată aproape, reală, mai puţin perceptibilă cu simţurile, dar perceptibilă prin credinţă…

Peisajul său interior care se poate zări pe imaginea centrală a sabatului ritualic, este interesant, provocator, iar uneori ironic… Dimineaţa lumii, gaura de suflet, ferestrele umbrei, iluzia ca preludiu al morţii, miracolele inevitabile, existenţa ca vis al unui mort, cioburile femeii, satul adormit printre mesteceni, muşcătura stelei, muntele umbrei, cauţiunea necesară, glasul care luminează grădina, ţara făgăduită, învierea din tunet, o inimă în care au fost zidiţi doi tâlhari…

Ioan Barb este îndrăgostit de viaţă, viaţa pare a fi o femeie, e acolo în gândurile sale, deschide noi sensuri în dinamica anotimpurilor, iar ochii săi o prind, o protejează, e o dragoste care tinde spre absolut. (În poemul: viaţa mea este o femeie)

Prezenţa divină se face simţită organic pentru poet: „străinul îmi poartă semnele peste tot/cuiele ruginite în carne au gustul meu/” – poem scris cu un tăciune pe o gaură din suflet.

Scrierile prind ceva din misterul sufletului omenesc, cuvintele se alătură pentru a produce sentimente, pentru a crea deschideri, metaforele provocă o stare complexă între suprarealism şi ilustraţie sau viziune specială: „oraşul cuibărit în mine/se zbătea într-un peşte/”; „chiar dacă frigul/încetineşte curgerea anilor/”; „dimineaţa fără frunze/mestecenii deveneau bărbaţi/”; „alergam învelit în sufletul cald/al unui cal/îi răsunam în inimă/până ne înghiţea depărtarea/privirile pâlpâiau în felinare vechi/încet răsăream în alt timp./”; „se încălzea copilăria sub streaşină”; „rămân prăbuşit printre lei/în groapa săpată în mine/”; etc…

Versul curge normal, fără semne de punctuaţie, titlurile poemelor au litere mici, totul pare rupt dintr-un poem mai mare, sunt fragmente care au o sonoritate concretă dintr-un poem mai înalt, poemul melodios din cer, ori din gând, ori din oboseală inerentă fiinţei umane… Chiar titlurile poeziilor sunt alese cu grijă, par mici haiku-uri, semne pe coaja scrierilor, semnifică o stare, o idee, o lume: din lădiţa comandantului zbura toamna; te risipeai ca argintul viu; muşcat de timp în satul adormit printre mesteceni; teascul de dincolo de ţara făgăduită; scoteam dragostea cu o pompă submersibilă; mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină; ca o pasăre sub ferestrele umbrei; etc…

Tinereţea se iveşte din starea soldatului, cel care e pregătit pentru bătălii, da, tinereţea e un cântec, o baladă veche, o idee care muşcă din memoria poetului, ceva care s-a dus, s-a topit, era dorul după libertatea absolută, starea specială în care toate sunt posibile precum în poemul „aşa a fost toată viaţa ta”. Strigătul special de luptă şi eliberare: Liby…

„pe terenul de instrucţie/se înfruntau dragostea cu noaptea/un dor nebun după libertate/atunci ai pus numele armei Liby/adică liberare strigai de trei ori pe zi hai Liby/şi căutai pe întuneric în fiecare stea de la fereastră o fată// … visai la o poveste de dragoste cum n-a mai fost/scriai poeme cu motorul pornit/pe chitanţele de benzină de la PECO/şi deodată te-ai refugiat în tranşeele/săpate în ridurile unui bătrân/”

Uneori, furat de valul poeziei, de starea specială a sabatului, poetul pierde firul înalt a versului, cuvinte capătă o energie pală, oboseala din background adoarme ochiul interior, e oboseala individului care aşteaptă ritualul vechi de sărbători, umanul ia locul poetului cumva: „amintirile ne vor înfăşura în interior/cu un fir de bumbac/” – vom rămâne îmbrăţişaţi. Ori: „voi încropi din sentimente nefolosite atele/pentru crengile rupte de viscol/” – voluntariat pentru schimbul de noapte.

Ultimul ciclu, Cauţiunea, aduce în planul întâi necesitatea salvării fiinţei într-o lume în care toţi părem condamnaţi, primul „poem frate peste groapă” arată posibilitatea reală, cineva lua locul celui plecat din lumea aceasta, viaţa continua prin ceilalţi, Dumnezeu e un Dumnezeu a celor vii, tradiţiile au ceva din taina continuităţii: „la cimitir cel mai bun prieten al mortului/era chemat de părinţi frate peste groapă/se lega că va ţine locul celui plecat din lumea aceasta/aşa cum Iisus a încredinţat-o pe Maria lui Ioan/”

Dar există şi o ţară făgăduită, traseul este deschis de poporul de sclavi condus de Moise, personaj emblemă pentru istoria omenirii, cel care i-a condus în acea ţară depărată, le-a redat libertatea şi demnitatea, fiecare are nevoie de o ţară, iar marea poate deschide drum, iar cetăţile cad la strigătele celui care crede…- teascul de dincolo de ţara făgăduită.

Sabatul interior, ziua specială, ziua poemului ca o ţară făgăduită pentru Ioan Barb.

În nota literară dedicată volumului de faţă, Ioan Moldovan scria: „Ioan Barb vede în lume şi vede lumea drept ceea ce lumea e învoită de el însuşi a arăta: că e disponibilă a fi salvată, că e gata să aline cu frumuseţi acreditate de tradiţie, că nădejdea făcătorului ei, poetul, pot face ecou armonios.”

Cartea este dedicată soţiei Sofia, pentru că sabatul nu poate fi sărbătorit de unul singur, sabatul e ceva special, dragostea ca durată, dragostea ca vreme, dar toate îşi au vremea lor, iar Ioan Barb vrea să evadeze cumva din starea prezentă, pentru a fugi în ţara promisă: „şi adorm câte o primăvară în gândul lui Dumnezeu”, după cum mărturiseşte…

Constantin Stancu, decembrie, 2011.

[1] Ioan Barb, SABATUL INTERIOR, Editura „Limes” – Cluj-Napoca, 2011, Colecţia MAGISTER, 84 pagini, cu o notă de Ioan Moldovan

, , ,

Lasă un comentariu

Poetică hunedoreană: „Când trece un om prin sufletul său”

Toată noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuţi în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereţi au jucat umbrele
mă simţeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez
*
Te-am văzut spre dimineaţă
cuprins de tristeţe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
şi noaptea s-a făcut albă
*
trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise
*
puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său…

Poezie de Ioan Barb (Călan – Hunedoara)

, , ,

Lasă un comentariu

Poetică: „Inserţie de nefiinţă” de Ioan Barb

uneori îmi simt sufletul
o inserţie de veşnicie
textura pe care moartea imprimă
în fiecare zi un motiv abstract

atunci sudoarea de pe fruntea unui necunoscut
din altă lume îmi îngheaţă fiinţa
îmi dezbrac trupul
în mine s-ar putea naşte Dumnezeu

umbrele mă învelesc încă de pe acum
într-o mantie de abur
prin care
mormintele lumii deschid ochii


http://agonia.ro/index.php/author/35372/Ioan_Barb

, ,

Lasă un comentariu

„Algoritm literar” nr.3, revistă hunedoreană de literatură şi artă

A apărut numărul 3 al revistei de literatură şi artă Algoritm Literar. Revista reuneşte un număr de 54 de autori ce semnează poezie, proză şi critică literară.

Pentru comenzi sau abonamente scrieri pe e-mail: ioan.barb@yahoo.com, tel: 0354 885 339

Algoritm literar nr.3 (descarca pdf)

http://revistaalgoritm.wordpress.com

http://agonia.ro/index.php/press/13970540/Algoritm_literar._Nr._3

Ioan Barb, Călan-Hunedoara

, , , , , , , ,

2 comentarii

„Picătura de Infinit”- de Ioan Barb

„Picătura de Infinit” poezie semnată Ioan Barb, la Editura ATU, Sibiu – Hermannstadt, prima din noua colecţie intitulată „Raftul de poezie”.

Cartea are un cuvânt despre autor semnat de criticul Silviu Guga (Sibiu, Cenaclul de la Păltiniş):”Viaţa de poet a lui Ioan Barb începe în 1979, când debuta într-o antologie a cenaclului „Radu Stanca” din Călan. Scria cu frenezie şi a umplut câteva caiete cu versuri, pe care, pe unele le-a distrus, pe altele le-a pierdut. A tăcut o perioadă, o altă perioadă a făcut gazetărie şi s-a luptat să scape de orice formă a metaforei, de orice imagine poetică. Degeaba, versurile îi apăreau ca din senin în minte şi-n suflet şi aşteptau să fie puse pe hârtie. A rezistat până în 1998. Atunci a constatat că „tăcerea e ca o flacără” şi nu poate să se exprime pe sine decât în poezie. Aşa s-a hotărât să debuteze cu o plachetă pe care nu putea să o intituleze altfel decât”Tăcerea ca o flacără”. Au trecut de atunci 12 ani în care a scris conştient că nu se poate”vindeca” de poezie. A devenit mai atent la mixajele poetice, mai exigent cu sine şi a sărit la alte conotaţii şi valenţe poetice. Stăpânit de o patimă ardentă pentru vers, a reuşit să-l pună într-o poezie deloc stridentă, dar orgolioasă. Astfel, cu al doilea volum, prin „Picătura de infinit”, Ioan Barb ajunge să fie un poet de veritabile carate.”

http://www.roliteratura.ro

, , , , , ,

2 comentarii

„Acum, numele meu este întuneric”- poezie de Ioan Barb

Se scrie poezie de tot felul şi încă se scrie şi poezie cu tematică creştină. O scriu evanghelicii, noi minoritarii. 🙂 Brăilenii se mandresc acum cu poetul Ionatan Piroşca şi îi regretă trecerea prea timpurie, însă noi hunedorenii cu cine ne mandrim?

Poate că avem oameni care scriu poezie de calitate şi nu îi cunoaştem – o pagubă pentru noi –  însă e şi mai mare paguba să avem ce citii şi să nu citim, să existe în Hunedoara poezie şi să nu o promovam, tocmai prin faptul că încearcă alte forme, îmbracă alte haine, vorbeşte o limba poetică ce merită învăţată de orice iubitor de poezie.

dar Tu poţi spune doar un cuvânt
şi mă vor scoate din temniţă
mă dor lanţurile închise în gânduri
susurul pe care-l face teama
când curge prin mine

Poezie de Ioan Barb, Călan-Hunedoara (vezi mai multe poezii scrise de acelasi autor)

, ,

Lasă un comentariu

„Algoritm Literar”- publicaţie hunedoreană de literatură şi artă

A apărut numărul 2 al revistei de literatură şi artă Algoritm Literar, publicaţie trimestrială din judeţul Hunedoara. Revista reuneşte un număr de peste 35 de autori ce semnează poezie, proză şi critică literară. Următorul număr al revistei va apărea la sfârşitul acestui an.

Algoritm Literar. Nr.2 (descarcă pdf)

, , , , ,

Un comentariu

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.975 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: