Archive for category de Comentat

Am ajuns (vremea) s-ajungem

Astfel de vremuri trăim. Informaţia ajunge repede la noi, uşor, şi noi ajungem repede la ea. Ba încă, pentru că e aşa de multă, variată şi aproape imposibil de verificat, pe lângă aceea pe care o selectăm şi o căutăm noi intenţionat, cu scop precis, pe cealaltă o citim doar pentru că are „avantajul călăreţului”: ajunge prima, ne e pusă sub ochi, „ne este băgată pe gât”. Noi „pocăiţii” (din câte am văzut eu) tindem să nu ţinem pasul cu schimbarea, tindem să rămânem mereu în urmă…

Iată o bucată dintr-un comentariu citit mai devreme pe Facebook, care mi-a atras atenţia prin „oglindirea” unui segment al vremurilor pe care le-am ajuns, segmentul comunicării rapide (indiferent de ceea ce se comunică):

„Am ajuns ca să citesc această scriere datorită unui prieten comun care a share-uit-o. Dacă tot mi-a fost pusă oarecum cu forţa sub ochi, găsesc de binescriu şi o părere personală la cele citite. Sau chiar două.” – E.C. (sublinieri adăugate)

, , , ,

Lasă un comentariu

Constantin Stancu: „bisericile au uitat pe ce lume trăiesc”

„De urmarit Centrul Crestin din Hateg:  e o experienta intersanta si necesara… Bisericile au uitat pe ce lume traiesc, de fapt traiesc in atemporal, doar pentru gloria unor oameni… Pacat de libretatea ce ni s-a dat!”

, , , ,

Un comentariu

…din seria celor „mature”

Ei mă critică pe mine pentru că eu îi critic pe ei.

(…desigur că de pe poziţii de autoritate diferite …că cine-s eu ? …şi cine-s ei (?)

, , , ,

Lasă un comentariu

Să vorbim de bine tot ceea ce merită vorbit de bine! (…ce nu, nu!)

Intrând pe pagina Facebook  a Hunedoarei Evanghelice am gasit nişte scrieri de acum 2 ani, tot din luna februarie, şi constatam brusc că nu s-a schimbat mai nimic (semnificativ) din ce constatam atunci şi ce pot constata acum (dacă mă uit, că ceva tot s-a schimbat, măcar data din calendar, dar nu mă mai uit că risc să văd  : ) )

https://www.facebook.com/hd.evanghelica/posts/193349537350325?notif_t=like

, , , , , , ,

Un comentariu

Gândire (cel puţin) ciudată:

„Ştiu că pe termen lung e bine, dar momentan nu-mi vine să fac, să zic, să ma implic, să ascult, etc…”

de parcă „lungul” nu e alcătuit din mai multe „scurte”…

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Facebook: „GoodNewsPaper” (hai să ne sfătuim împreună)

Vă invit pe Facebook pe grupul  „GoodNewsPaper” – un loc special pentru  discuţie şi dezbatere cu privire la prezentarea online (sau pe hârtie, dacă va fi vreodată posibil) a Hunedoarei evanghelice.

Grupul este unul închis (doar membrii văd ce se postează si pot posta şi comenta la rândul lor) şi exclusivist, deschis doar acelora dintre voi care sunteţi cu adevărat interesaţi şi doriţi să vă implicaţi.

goodnewspaper

PS. „Curioşii” pot primi mai multe lămuriri pe email: hdevanghelica@yahoo.com

, , , , , , ,

Lasă un comentariu

Concluzii la început de an (după 4 luni)

După 4 ani mi-am luat „vacanţă” 4 luni. A fost interesant să văd că în perioada asta (septembrie – decembrie 2012) deşi nu am postat nimic aici pe blogul ăsta vizitele au rămas oarecum constante, la fel şi interesul, căutarea.

  1. Asta ar fi prima concluzie, legată de nevoia de informaţie şi informare corectă. Altfel spus, dacă „nu mâncăm” nu înseamnă că dispare foamea, dimpotrivă. Dacă nu ne informăm corect, sau dacă nu suntem informaţi corect, nu dispare nevoia noastră de a fi informaţi. Bănuiesc că rămânem în ignoranţă (faţă de un eveniment sau o informaţie anume) sau prin lipsa datelor complete suntem informaţi greşit, eronat (incomplet).

  2. Lucrurile lăsate în voia sorţii tind să degenereze. Nimic nou. Ştim clar că dacă nu udăm floarea din fereastră, ea se usucă după o vreme. Ştim clar că merele lăsate acolo în coş se vor strica după un oarecare timp. La fel este şi în cazul relaţiilor, proiectelor, echipelor, etc. Cum am mai scris şi altă dată, am observat că şi blogul ăsta de aici funcţionează asemeni unui „magazin”: dacă omul găseşte „marfă” bună, proaspătă, variată, revine, şi poate că spune şi altora că acolo găseşti „marfă de calitate”. Dar dacă mereu e închis, nu găseşti nimic din ce te interesează, te duci în altă parte, la un alt „magazin”, până găseşti ceea ce cauţi.

  3. Nimeni nu poate face lucrarea pe care o face un om, aşa cum o face omul respectiv. Asta nu înseamnă că cineva este de neînlocuit, ci doar că acel cineva este unic în simţirea şi abordarea lui. Tind să cred, după astea 4 luni în care am stat pe margine şi am privit, fără să mă implic, că deşi oricine poate să-şi deschidă orice blog, să-l intituleze oricum, nimeni nu va continua o lucrare începută de mine în maniera în care mi-ar plăcea mie să fie continuată. Scriam pe grupul de pe Facebook (GoodNewsPaper) celor câţiva cu care am făcut echipă de-a lungul vremii că vorbele lui Lev Tolstoi despre fericire se aplică bine şi în cazul lucrării de faţă sau a oricărei alteia. („Dacă vrei să fii fericit, fii !” – iar dacă vreau să fac o treabă atunci trebuie s-o fac). Dacă mă vor urma şi alţii sau nu, aia rămâne de văzut. Iar cât de bună sau utilă este lucrarea aceasta de prezentare a Hunedoarei evanghelice, aici pe blog, pe Facebook, su în oricare altă formă, timpul va arăta şi va judeca.

  4. Oamenii reacţionează rău la critică. Unii pocăiţi, foarte rău 🙂 Critica sau demascarea unui comportament, unui tipar comportamental sau a unei paradigme greşite dintr-un anumit punct de vedere reprezintă un prim pas, bun şi important, însă fără o alternativă mai bună, demascarea respectivă nu face altceva decât să ne frustreze spunându-ne că suntem pe un drum rău, fără să ne arate drumul cel bun, noua direcţie în care trebuie să o luăm. Mai importantă decât critica este şi rămâne prezentarea alternativelor funcţionale în contexul şi vremea de acum. Fără ele, eu zic că nu ne mişcăm într-o direcţie mai bună, şi cum rareori se poate bate pasul pe loc, probabil că rămânem în urmă.

  5. Liderul unei lucrări este singur. Chiar dacă lucrarea e mare şi se poate face bine doar prin colaborare cu alţii, liderul, cel sau cea care îşi asumă rolul ăsta, este şi va fi mereu singur. Tot aşa cum dirijorul, pentru a-şi face treaba bine şi a-şi împlini menirea, iese acolo în faţă, se expune, întoarce spatele publicului, şi conduce.

Iată ce scria Ernest Hemingway despre cel care foloseşte cuvântul pentru a deschide drumuri:

“Scriitorul adevărat este un om singur. Si, pe măsura ce creste in ochii celorlalţi, se cufunda tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o noua încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş. Dar să scrii literatura nu înseamnă doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi, suntem nevoiţi sa mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge, sa ieşim in larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiţi de orice sprijin.”

, , , ,

Un comentariu

Aşa-i la noi, căruţa înaintea boilor (?)!

Noi cu paginile noastre pe Facebook si pe blogurile noastre personale ar trebui sa luam, sa preluam, să share-uim informatia de pe paginile oficiale ale bisericilor si ale centrelor si  ale organizatilor  si ale ziarelor, si nu invers !

, , , ,

Lasă un comentariu

Parcare sau parc auto?

Degeaba, mai nou, sunt locuri de parcare în Hunedoara că tot nu am unde parca maşina, tre’ s-o las ca şi mai înainte în stradă, pe carosabil, pentru că locurile de parcare sunt ocupate de mulţimea maşinilor cu afiş în geam: „de vânzare”… În faţă şi în spate aproximativ la fel… În cazul ăsta diferă doar calitatea şoselei (ca să mă consolez cu partea plină a paharului) 🙂 … râsu’ plânsu’. 

, , , ,

Lasă un comentariu

Diferenţe şi iar diferenţe…

Constatam zilele astea, din nou,  diferenţa de gândire dintre noi „pocăiţii”… dar nu, mai bine folosesc alt cuvânt, dintre noi minoritarii şi ceilalţi, majoritarii. Acum nu o constatam pe toată (diferenţa), că n-am eu capacitatea asta, ci doar aşa o frântură din ea la capitolul media, comunicare, informare, feedback.

La noi încă există dialogul „da` de ce? la ce ajută să scriem despre cutare sau cutare lucrare, eveniment, tabara, conferinta, concert? Înainte… hai că mai înţeleg rostul, aşa să ştie cei care poate sunt interesaţi, dar după? de ce să mai scriem şi după? ce-i ăla feedback şi cu ce se mănâncă?…well, mai vedem, daca e vreme, daca vrem, daca se poate, daca nu, asta e, ramane nescris…va ramane scris in inimile participantilor, o amintire frumoasa…nu e chiar asa important sa trambitam (de) pe acoperisul caselor… etc.”

Ce fac ăştialalţi în schimb?

Se duc acolo unde-i evenimentul (organizaţi, plătiţi, în competiţie cu alţii) şi fac poze cât mai reuşite, iau interviuri, scriu şi descriu ce urmează să fie şi ce a fost.  Creează pagini speciale pe Facebook, acolo unde-s oamenii, unde se poate interacţiona cât mai uşor  – vezi Jocurile Olimpice de la Londra: http://www.facebook.com/London2012 – creează canale TV speciale, saituri speciale (The official Facebook page of the London 2012 Olympic and Paralympic Games | www.london2012.com), tot felul de variante care mai de care la îndemâna celui interesat, punând accentul pe variante preferate, pe posibilitatea alegerii celei mai la îndemână alternative.

Bine bine, cred şi eu că se întâmplă aşa în cazul JO 2012, însă nu se întâmplă la fel în cazul evenimentelor mai mărunte. Adevărat, însă diferenţa rămâne enormă şi ea este în primul rând o diferenţă de gândire, de cântăreală a importanţei.

Şi noi ne încăpăţânăm, din păcate,  să ne credem diferiţi într-un sens bun. Diferiţi adică mai buni, iar după mine, lucrul ăsta nu e deloc adevărat în cazul nostru ca şi comunitate, ci este adevărat doar în cazuri individuale, în cele mai fericite cazuri.

„Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat (sau nu dă deloc) cine se va pregăti de luptă?” – 1 Corinteni 14:8

* poza de aici

, , , , , , ,

2 comentarii

O evanghelizare de 2 lei

Ieftină cu alte cuvinte. De proastă calitate, ineficientă, „chicioasă” *, care nu poate înlocui niciodată mărturia unei vieţi trăită frumos, cu cumpătare, bun simţ şi decenţă.

E mai uşor să-l inviţi pe om la biserică, la un concert, la o seară plină de invitatul T, sau Z… e mai uşor. Daca refuză, măcar ştie cugetul tău că l-ai chemat şi se linişteste, se calmează – ţi-ai făcut datoria faţă de el.

Zicea un neamţ vizavi de trântele politice ce au loc acum în România noastră că „Abaterile politice si legale, precum cele de care este acuzat presedintele B. nu trebuie platite inapoi in acelasi fel (de către premierul V)”, adică cu alte cuvinte, precum a formulat-o Apostolul „răul prin bine se biruieşte” nu tot prin rău, sau rău de acelaşi fel. 

La iarbă verde mi-am adus aminte de ambele ziceri, cu ocazia unei „evanghelizări” de 2 lei la care am luat parte neinvitat: muzica „creştină” ce se revărsa cu putere din boxele maşinii credincioase, supusă „peştelui” de pe uşa portbagajului.

Păi când îşi pun vecnii din dreapta sau stânga manele (sau alt gen de muzică), şi le dau tare sa audă toată valea, mă deranjează. Îmi adun tot curajul şi îi rog frumos să dea muzica mai încet, aşa să o audă doar ei, că şi eu am muzică în maşină şi aş putea solicita la maxim volumul, să ne luăm la întrecere… sau dacă nu am curajul să fac asta, tac şi rabd preferinţele lor muzicale. Dar dacă fac şi eu la fel, cu ce sunt mai bun decât ei, sau altfel cel puţin?

Deşi multă lume în ziua cu pricina, spre surprinderea mea oamenii s-au abţinut de la muzică, au preferat susurul apei, ciripitul păsărilor,  mai puţin un grup de tineri care s-au gândit (probabil – …că de unde să ştiu eu la ce s-au gandit ei?) că dacă tot sunt la iarbă verde şi grătar ar putea fi şi în „misiune” , obligând oarecum urechile celor de lângă ei să asculte, să audă „laudele Domnului.”

Dacă ăsta-i modul în care ştim noi să fim mărturie (ptr. Domnul ?) atunci bănuiesc (după cum constatam la momentul respectiv) că în felul ăsta suntem o mărturie de prost gust, manelistă şi cu efecte inverse.

Dar slavă Domnului că mărturiile de genu’ ăsta sunt puţine ! 🙂

* KITSCH, kitschuri, s. n.

, ,

2 comentarii

De-ale botezului

De când este (sau a devenit) botezul momentul în care omul face „un legământ cu Domnul (pr)in apă” ??? … sau cu biserica incheie „înţelegerea” ?? …hmm

, , , ,

4 comentarii

E mai uşor să pui întrebări decât să dai răspunsuri. “If Jesus were a mayor?” (Dacă Isus ar fi primar?)

Postarea de mai jos este un întreg comentariu + copy – paste al lui I. S. la rubrica „Eu cu cine votez?”

„Am dat adineauri de o carte în stilul W.W.J.D. cu titlul “If Jesus were a mayor?” de Bob Moffitt. Spre surprinderea mea, am găsit câteva pagini din ea în acces liber pe http://www.harvestfoundation.org/files/Materials/Download%20Materials/10-16-09%20IJWM%20EN%20Excerpt.pdf

Cred că întrebările pe care le formulează Bob Moffitt ne-ar ajuta şi pe noi, în preajma perioadei electorale să ne clarificăm criteriile proprii cetăţeneşti mai îndrăzneţe şi, astfel să putem răspunde mai înţelept la clasica întrebare “dar eu cu cine votez?”.

Mai mult, interogaţiile lui Moffitt clarifică şi ridică standardul pentru doritorii votului creştinilor, iar dacă candidaţii vor auzi şi se vor ridica la nivelul acelui standard, vom câştiga cu toţii şi, mai ales, vom fi scutiţi de regretele şi dezamăgirea în urma alegerilor, ţinând cont de vorba de mai demult, că orice ţară (a se citi comună, municipiu, judeţ) îşi merită conducătorii.”

“• What would Jesus do if He were Mayor?
• What would He do about street children and the homeless?
• What would He do about alcoholism, drug abuse, and other addictions?
• How would He strengthen families?
• How would He promote safe drinking water, adequate housing and food, health services, garbage and sewer systems, and decent roads?
• What would He do about fair wages and adequate employment?
• What would He do about unwanted children and care for the sick and elderly?
• What would He do to bring beauty—clean streets, trees, flowers, and public parks?
• What changes would He make in the education of children and adults?
• What new public policy decisions would He institute?
• How would He help people evaluate problems and make just decisions?
• What would He do to change the way local government works?
• Would His teachings be televised? Would He hold “town meetings” where His agenda and Kingdom principles would be set forth?
• What would He do about crime and civil unrest? What guidelines would He use for police and community relations?
• What changes would He make in the courts? In the prison systems?
• What would He do about the gap between the rich and the poor?
• How would the “little people” be treated in the community? How would the powerful people feel about Him?
• What would He do about corruption and bribery?
• What regulations would He establish for business?
• What would He do about depression, loneliness, and mental illness?
• How would He deal with pornography, sexual immorality, and prostitution?
• What would He do about child and spousal abuse?
• How would He improve social relationships among the citizens?
• What would He do about recreation and entertainment?
• What role would the church play in the community?
• How would He encourage unity among the churches?
• What would He do about other religions?
• Would His teachings and actions put His life in jeopardy?
• How would the community be changed to reflect the administration‟s priorities?

We are working in the realm of our imaginations, and there is a caution. Before our speculations go off course, I should say what I do and do not mean. Let‟s use these as ground rules to imagine His governance in ways that are compatible with the realities of Jesus and the present
world:
• Jesus‟ mayoral actions would match the character of God, revealed in Scripture. He would
carry out God‟s will.
• Jesus would not be literally returning in the flesh as a community leader.

Instead, we are imagining what would happen if Jesus‟ character, values, laws, and teachings were the governing basis for our communities.

• Jesus would not establish a theocracy or a government ruled by the church.
• Individuals would have free choice.
• Jesus would not create a welfare state. For example, His government would not instantly provide free housing for everyone. He would not instantly and miraculously make everything perfect for all of the citizens. As He did in Scripture, He would involve the citizens in healing the brokenness around them.

We cannot know exactly what Jesus would do as Mayor, but we can study Scriptures and ask the Holy Spirit to reveal what they mean for our communities. We need to know God‟s Word and character—and hear His voice. The things Jesus would do as Mayor would reflect the Father‟s
will for the community. Jesus taught us to pray to our Father: “Your kingdom come, your will be done on earth as it is in heaven.” 6 God wants His will done on earth—now—as it is in heaven.

He desires this because He loves us and the world He created. He wants the very best for us. As we will learn, He wants to reconcile everything back to Himself. We can also learn from others, as we will in this chapter and throughout this book, to see how they have already answered the question in their locales: “What would Jesus do here if He were
Mayor?” Let‟s imagine again. Imagine what would happen if God‟s will were done on earth as in heaven. Another way to think of this is to ask ourselves: “What would happen if, next Monday morning starting at 9 a.m., everyone in our community started to live as God intends?”

• What would happen to us, personally, if we fully obeyed God’s intentions for our relationships, the care of our bodies, and our walk with God?
• What would happen in our families if all members fully obeyed God‟s intentions in their relationships to one another?
• What would happen in our church and the other churches of our community if all the leaders and members truly loved each other, served one another, advocated for the powerless, and lived in unity?
• What would happen in our community if our leaders worked together for the common good, with honesty and integrity?
• What would happen if cheating, dishonesty, or corruption were never used in our business community?
• What would happen if children respected their parents and learned from them?
• What would happen if there were no corruption in our nation—but real justice?”

, , , , ,

Lasă un comentariu

(alte) Judecăţi superficiale: „berea”

nenea A: …da` ce, tu bei bere?

nenea B: – ooo da, da` de ce întrebi?

nenea A: – de ce… cum de ce? păi e păcat !

nenea B: oo nu, nu-i păcat să bei bere. Păcat e să mă judeci tu că beau !

„Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.” – Coloseni 2:16-17

, , , , , , ,

Un comentariu

Marius Bota: Provocarea (politică) a vremurilor

 

Marius Bota

Îmi stă de mult pe creier și în gândurile mele, subiectul pe care vreau sa il dezzbatem împreună astăzi fiindcă e unul de maximă importanță, pentru că vremurile actuale necesită acest lucru. Mi-a mai trebuit doar un impuls de la Ruben și iată că mintea începe să scrie. Așadar, în vremuri ca acestea, ce rol au, ce caută, dacă trebuie să caute ceva anume, au loc ori ba, în politica românească, oamenii cu frică de Dumnezeu, creștinii practicanți sau mai concret spus cei ce se numesc după numele lui Hristos ? Fără a face vreo categorisire, îi numesc creștini, pe toți cei care încearcă să urmeze exemplul și modelul lui Hristos de viață, fiind conștienți de această mare responsabilitate care apasă pe umerii lor.

[…]

Citeşte tot: http://mariusbota.wordpress.com/2012/05/16/provocarea-vremurilor/

, , , , , , ,

Un comentariu

Care dintre evanghelici ne implicăm în politică?

Păi, TOŢI (cei care votăm) !

Toţi care participăm la viaţa oraşului, a comunităţii, participăm într-o măsură mai mare sau mai mică, prin implicare sau refuzul implicării, prin indiferenţă sau comoditate,  prin acceptare şi refuz, la sfera politică în care suntem cuprinşi.

Apropo, tot ce se întâmplă la Biserică este o formă de politică.

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare (abilă) folosită de cineva pentru atingerea unui scop. II. Adj. 1. Care aparține politicii (I), care se referă la politică, de politică; politicesc1. ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor statului. Nivel politic = grad de pregătire a cuiva în probleme de politică generală; orientare justă în astfel de probleme. Om politic (și, înv., substantivat, m.) = persoană care are un rol important în activitatea politică, care își desfășoară activitatea principală în domeniul politicii (I 1). ♦ (Substantivat, n.) Aspect, element politic (II 1), viață politică. 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă; dibaci, șiret. – Din lat. politicus, ngr. politikós, fr. politique.  Sursa: DEX ’98 (1998) |

, ,

4 comentarii

Tipare de gândire: „Nu am vreme de detalii…”

Gândul că „am o mare lucrare de făcut şi nu am vreme de detalii” este o minciună.

Adevărul este că avem o mică lucrare de făcut în care orice detaliu contează. Dacă o facem aşa cum trebuie s-ar putea ca într-o zi să avem de făcut o mare lucrare.

Până atunci s-ar putea să ne amăgim, să ne lăsăm amăgiţi: o uşă întredeschisă este o uşă vulnerabilă, după cum tăria unui lanţ stă în cea mai slabă zală a lui.

, , , , , , , , ,

Un comentariu

doar Critică sau (şi) Alternative?

Pasul 1 cere Pasul 2:

A critica înseamnă (uneori) a stabili „diagnosticul”. A arăta alternativele înseamnă (uneori) a prescrie „vindecarea”.

, , ,

7 comentarii

Evenimentele noastre şi Media hunedoreană

Nu ştiu dacă ziarele hunedorene au scris despre Marşul Învierii de anu’ ăsta,  însă căutând pe Google am găsit doar ştirea Ziarului Hunedoreanul ce scoate în evidenţă prin câteva cuvinte rostul oamenilor pe stradă cu această ocazie, anume „celebrarea Învierii Mântuitorului” şi faptul că Marşul „a devenit o tradiţie anuală în municipiul Hunedoara”.

Nimic despre organizatori, nimic despre evanghelici, nimic despre pocăiţi, nimic despre baptişti (români sau maghiari), penticostali, creştini după ev., etc. Concluzia mea este aceeaşi, şi de data asta ca şi de alte dăţi: ei NU ne (re)prezintă „marfa” aşa cum trebuie, tocmai de aceea TREBUIE  să ne prezentăm singuri „marfa”, CÂT MAI BINE CU PUTINŢĂ.

Nu, nu idealistic, ca şi cum cerul a şi coborât pe pământ deja, ci realistic, aşa cum se cuvine unor oameni care mărturisesc că slujesc adevărul, cu obiectivitatea şi subiectivitatea de care suntem în stare.

Dana Sisoeva: „Marşul Învierii altfel”

„…întrebarea care se pune este: cât de clar a fost mesajul nostru? Şi cum am putea să ne facem auziţi pentru o generaţie buimăcită de zgomotul asurzitor al lumii? Şi apoi, de Paşte e chiar mai greu: prea multe ouă vopsite, prea mulţi iepuraşi, prea multe cruci şi prea mulţi cristoşi neputincioşi atârnaţi, agăţaţi, lipiţi. Prea multe cântări de jale şi prea multe scene care poate că ar fi avut un impact mult mai mare numai cu câteva decenii în urmă. Oamenii vor să-L vadă pe Isus, unde este dacă a înviat? A, s-a înălţat la cer, e departe şi tace! Oare nu ăsta e mesajul pe care îl comunicăm adesea?

Parcă îl aud pe unul din prietenii mei buni întrebându-mă: „Ce, iar nu-ţi convine?” Păi uite ce: mi se pare că nu reuşim să fim convingători atunci când proclamăm învierea lui Cristos! Moartea, da, dar parcă nu suntem în stare să trecem la actul următor, la strofa despre ziua a treia, repetând confuzi, în sunet de fanfară, scena înmormântării.”

Citeşte tot: http://danasisoev.wordpress.com/2012/04/19/marsul-invierii-altfel-3/

Poza de aici

, , , , ,

Lasă un comentariu

Este valabil şi pentru comentarii

Comunicarea scrisă e cu „cântec”, mai ales când lipsesc semnele de punctuaţie. Uneori prin decodarea eronată a mesajului intenţionat de intelocuror se poate ajunge la „ceartă” în adevăratul sens al cuvântului. Aici pe bloguri, pe grupuri, pe Facebook intepretarea corecta a celor scrise este de multe ori un lucru greu de realizat, tocmai de aceea scrierea corecta este imperioasă. Să nu ne mai certăm pe tema asta 🙂 De fapt cearta exact asta este, o cumunicare defectuasă.

„...problemele de comunicare sunt cât se poate de reale. Ni se trage de la Babel, şi cât de greu e uneori să învăţăm limbajul celuilalt. Şi cât de des, atunci când ni se vorbeşte de bucate, ne gândim la desert şi vorbele celuilalt ni se par ofensatoare. Recent mi s-a întâmplat, ce pierdere ar fi fost să fi aşteptat, la fel ca împăratul din povestea noastră, să treacă ani până la înţelegerea corectă a celor rostite!

Îi învăţ pe copiii mei să asculte pană la sfârşit atunci când li se spune ceva, să intrebe dacă ce au înţeles ei corespunde cu ce a vrut să trasmită celălalt, să găsească termenii potriviţi atunci când vor să comunice un adevăr. Dar, să fim realişti: altul nu ne va inţelege în totalitate, nici noi nu ne înţelegem pe noi inşine întotdeauna, doar Dumnezeu ne cunoaşte pe deplin şi ştie ce gândim, cunoaşte intenţiile, simţămintele, motivaţiile noastre cele ascunse adesea şi de ochii noştri.” Citeşte tot: http://danasisoev.wordpress.com/2012/03/09/sarea-n-bucate-nu-in-desert/

, , , , ,

Lasă un comentariu

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.975 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: