După 9 ani (2008 – 2017)

Pe la sfârșitul anului 2016 România avea aprox. 19,8 milioane de locuitori din care 13 milioane cu vârsta cuprinsă între 16 și 55 de ani, 11 milioane fiind utilizatori de Internet, comparativ cu decembrie 2014 când numărul internauților era de aprox. 10 milioane.[1] În 2014 Internetul a aniversat 25 de ani – în varianta cunoscută nouă, variantă care se tot dezvoltă. Eu pe la 11 ani nu aveam computer sau telefon mobil, nu știam ce-i ăla Internet – băteam mingea pe maidan – în schimb astăzi este aproape de neconceput ca un copil de 11-12 ani (la oraș cel puțin) să nu aibă telefon (smartphone) sau tabletă, acces la un computer conectat la net, fie la școală, fie acasă.

Mulți dintre tinerii și adulții care au acces la Internet îl accesează nu doar de pe computerul de acasă ci și de pe telefonul pe care îl poartă zilnic la ei și pe care îl utilizează nu doar pentru apelurile telefonice necesare, ci și în scopuri recreative (diverse aplicații și jocuri), pentru informare (citirea știrilor, diverse site-uri, bloguri, etc.) sau comunicare pe rețelele de socializare, în special pe Facebook (care are aprox. 9,6 milioane de utilizatori – vezi Harta utilizatorilor de Facebook în România[2]).  

Astăzi românii (conform datelor de mai sus – mulți români) nu mai sunt nevoiți (ca în anii trecuți) să cumpere ziarul sau să deschidă televizorul pentru a citi presa, pentru a se informa sau pentru a verifica o știre, – ci omul are acces printr-o simplă căutare Google la oricare dintre ziarele online, la presa internațională, la paginile oficiale ale diverselor instituții, etcetera. Printr-o simplă abonare poate primi prin email titlurile care-l interesează, sau care ar putea să-l intereseze. Printr-un simplu Like dat unei pagini pe Facebook poate urmări ce se postează pe respectiva pagină (sau blog) – postări care îi apar apoi automat (vin ele spre el – și mai și vibrează telefonul, ca notificare), postări pe care nu mai trebuie să le caute, postări pe care le dă în sus sau în jos cu o mișcare de deget pe ecranul telefonului, informații de tot soiul de la care se poate dezabona la fel de ușor, dacă dorește, sau pe care le poate deschide și citi dacă-l fac curios și îi stârnesc interesul.

În contextul acesta al accesului la informație cu o viteză și ușurință neegalate niciodată înainte, lumea evanghelică (hunedoreană) pare aproape încremenită în indiferență, deși, din câte am văzut eu în ultimii 10 ani, au început să se mai schimbe lucrurile pe ici pe colo – dar rămâne încă fidelă variantelor clasice – specific că textul acesta nu este despre ele nici împotriva lor – de exemplu, nu-i pune omului informația sub nas ci încă îl cheamă să vină la biserică (dacă dorește) să o asculte, variante de care a avut parte mulți ani, pe care le cunoaște în dialogul ei cu ceilalți, cu lumea non-evanghelică în genere, și pe care se pare că în ritm foarte lent și cu mare dificultate e dispusă să le adapteze prezentului. Dacă site-urile bisericilor (multe dintre ele) sunt încă inexistente sau în construcție și oferă foarte puțină informație, de regulă despre identitatea și adresa bisericii (lucruri nu foarte utile), măcar paginile Facebook ale bisericilor par un pic mai active – oferind un pic mai multă informație, poze, despre diversele întâlniri (evanghelizare, concert, botez, etc.) care au loc la respectiva biserică – sau, mai nou, opțiunea “creare eveniment” care se pare că e din ce în ce mai folosită.

Totuși, chiar și soiul ăsta de comunicare pare mai degrabă o pseudocomunicare (bună și ea) – o reclamă,  o invitație în cadrul/ contextul bisericesc oarecum controlabil în care are loc adevăratul dialog – care se nădăjduiește să aibă loc (doar n-o să stricăm orzul pe gâște, nu?).   

Tinerii țin mai bine pasul cu tehnologia, e adevărat – dar tinerii evanghelici hunedoreni pleacă în orașele mari ale țării – și ei nu-și permit să facă în context bisericesc decât ce li se spune să facă (așa au fost crescuți, educați, instruiți), iar online nici atât – doar e spațiu public, se cere maturitate și responsabilitate – iar inițiativele în domeniul acesta a celor mai mulți dintre liderii noștri (care știu ce și cum) se pare că tot întârzâie să apară – ca purtători de cuvânt ale bisericilor pe care le păstoresc, ca mesageri ale ideilor, credințelor și valorilor pe care le doresc promovate – ajunse la oameni, “însămânțate” în mintea lor, indiferent ce aleg aceștia să facă cu respectivul mesaj.

Astfel, la ora actuală, în mediul online, glasul evanghelicilor neopretoestanți hunedoreni este practic inexistent. Nici măcar varianta comunicării scrise pe hârtie (revistă, ziar) nu există încă, și nici n-am auzit de vreo perspectivă care să umple golul. 

Ideile bune, zicea un nene, sunt obișnuite. Neobișnuiți sunt oamenii care să le transforme în realitate. Că de, se cere muncă și creativitate – și mai ales perseverență. Și-atunci când cauți riști să găsești, și când scormonești riști să descoperi. Prețurile cunoașterii le sunt cunoscute oamenilor încă de la începuturi – și imediat strâns legată de cunoașterea celor bune, e/vine cunoașterea celor rele. N-am inventat eu ordinea asta (credeți-mă!), după cum știe pocăiții foarte bine – da` se fac (până la autoconvingere) că în dreptul lor e valabilă doar prima variantă (aia bună). 

Neîndoielnic, experiențele mele (cu evanghelicii) sunt ale mele. Ele nu sunt măsurători sau norme de evaluare a experiențelor altora, a experiențelor voastre. Punctele mele de vedere sunt ale mele – însă cele pe cere le împărtășesc aici cu voi sunt/ au fost scrise fără grabă și neimpulsiv, cu toată seriozitatea și responsabilitatea de care sunt eu în stare, în încercarea de a nu trage jar (doar) la oala mea, ci de a privi lucrurile (cele la care fac referire) așa cum se înfățișază ele – sau cum par a se înfățișa, sub lumina realității și a adevărului.

Lupta care cred că se mertiă dusă este cea a alternativelor mai bune, mai practice, mai actuale – alternative care să ia în mod natural locul variantelor mediocre, chicioase, învechite. Dar cine să croiască astfel de cărări drepte?

Oricum, de la vorbă la faptă e cale lungă. Noi suntem (rămânem) ceea ce facem în mod repetat – asta e sigur!

18763242_10156149201103272_181160252_n

 

__________________________
[1]
http://www.europafm.ro/din-11-000-000-de-utilizatori-de-internet-in-romania-67-milioane-au-facut-cumparaturi-online-vreodata-infografic/

[2] http://www.facebrands.ro/map.html

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • D I S C L A I M E R :

    Blogul "Hunedoara Evanghelică" este o iniţiativă personală, voluntară şi neafiliată denominaţional a lui Ruben Bucoiu şi se doreşte a fi un mini ghid al prezenţei evanghelice neoprotestante în oraşul şi judeţul Hunedoara.

    Dacă nu se specifică altfel, opiniile exprimate pe acest website sunt strict ale mele şi nu reprezintă poziţia oficială a comunităţii religioase căreia îi aparţin sau a bisericii unde sunt membru (Biserica Creştină Baptistă "Maranata", Hunedoara).

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: