Evenimentele publice = Afirmații publice

 Anul ăsta n-am postat aici pe blog niciun anunț, niciun afiș înainte de Marșul Învierii, manifestație publică ce a avut loc în data de 2 mai 2016, a doua zi de Paște, pe străzile și în buricul târgului nostru hunedorean.

Marșul Învierii, deși este organizat de bisericile evanghelice neoprotestante din Hunedoara  (penticostali, baptiști și creștini după Evanghelie) la fel ca în alte orașe ale țării, este un eveniment care îi unește pe credincioșii minoritari cu cei majoritari (ortodocși, catolici, reformați) cel puțin prin crezul comun (în moartea, îngroparea și învierea lui Hristos) pe care îl au și pe care îl mărturisesc.

Credincioșii creștini mărșăluiesc pașnic purtând pancarte cu diferite mesaje ale credinței creștine, fiind în felul acesta, o proclamare publică, prin prezența lor, prin cântare și cuvânt, a Învierii lui Isus Hristos.

De mai bine de 10 ani încoace credincioșii evanghelici din Hunedoara, în fiecare an, în a doua zi de Paște, au proclamat prin  Marșul Învierii,  pe străzile Hunedoarei (de la poarta Stadionului Corvinul până în fața Casei de Cultură) Învierea Fiului lui Dumnezeu.

„Marşul Învierii a fost iniţiat de pastorul baptist Petru Dugulescu, imediat după Revoluţie. În primul an a avut loc doar o adunare în Parcul Rozelor (Timișoara), la care au participat aproximativ 6.000 de persoane. A fost o nouă premieră în România, când Timişoara a demonstrat că pot trăi în armonie toate confesiunile. În 1991, în urmă cu 25 de ani, a avut loc primul marş al Învierii în Timişoara, după ce Petru Dugulescu a înfiinţat Asociaţia „Isus Speranţa României”„, scrie ziarul Adevărul.

Marșul Învierii reprezintă unul dintre puţinele momente ale anului în care „toţi” evanghelicii neoprotestanți hunedoreni (reprezentaţi de cei prezenţi, desigur) sunt văzuți și auziți public în oraș. Din câte am văzut eu din 2005 încoace, de când m-am mutat la Hunedoara, și mai mult din 2008 încoace, de când am creat blogul „Hunedoara Evanghelică” şi am urmărit cu mai multă atenţie aspectele acestea publice, „pocăiții” hunedoreni, așa cum suntem porecliți, devin vizibili în oraș (în număr cât de cât mare) de două ori pe an: primăvara prin Marșul învierii, și toamna prin evanghelizarea comună de la Sider (sala Siderurgistul).

Anul acesta a avut loc în 16 aprilie o primă întâlnire publică organizată de bisericile evanghelice din oraș – moment când (reprezentanţi din toate cultele neoprotestante) au/am fost din nou văzuți și auziți public susținând valorile familiei în genere și cazul familiei Bodnariu, în particular.

Cum scriam mai sus, anul ăsta nu am postat nimic aici pe blog înainte de M.Î.(nici text, nici afiș) pentru că am fost curios, am vrut să văd (atât cât pot eu observa) dacă și cum va fi prezentat și promovat evenimentul acesta, şi dacă va fi folosit, sau nu, mijlocul de comunicare al online-ului (pe care se pare că îl folosesc tot mai mulți oameni), site-urile bisericilor/ comunităților, Facebook-ul?, și cine și în ce mod o va face?, înainte de eveniment, în timp real, și/sau post eveniment?

Constatam în alți ani că mass-media hunedoreană nu ne prezintă deloc evenimentele (și nici nu-i treaba lor s-o facă!), sau atunci când o fac nu o fac așa CUM TREBUIE, și scriam atunci, repetându-mă acum, că e datoria noastră să ni le prezentăm singuri, pentru că logic, cel mai logic e că noi știm (sau ar trebui să știm) cel mai bine CE, și DE CE facem ceea ce facem.

Mărturisesc scriind că Google (nici de data asta) nu m-a ajutat deloc. Tot ce am găsit când am scris „marșul învierii hunedoara 2016” au fost niște postări mai vechi din anii trecuți. Apoi, post eveniment, am găsit postarea (foarte promptă) a Danei Sisoeva, filmarea de pe pagina Facebook a BCB Maranata, multe poze pe pagina Facebook a BCP Golgota, și alte diverse poze pe Facebook puse acolo de cei care au participat, poze share-uite între ei (desigur, pe care le pot vedea şi accesa şi prietenii lor).  Știu că s-a anunțat la Radio Vocea Evangheliei și în biserici, știu că Primăria orașului a știut de eveniment și a fost prezentă prin echipa de ordine, în rest nu știu dacă și în ce mod s-a comunicat cu/spre locuitorii non-evanghelici ai orașului prin alte mijloace de comunicare.

M-am întrebat oare de ce de data asta nu a fost nimeni desemnat să facă un Event pe Facebook pentru ocazia aceasta publică şi specială? (în mijlocul celei mai mari sărbători a creștinătății) care a adunat aproximativ 500 de hunedoreni, așa cum a fost făcut cu altă ocazie recentă; tot așa cum m-am întrebat și de ce oare nicicare dintre liderii noștri nu au fost prezenți la Marșul pentru Viață? (la care au participat 30-50 de oameni), spre exemplu, şi ce anume face ca promovarea, prezentarea şi prezenţa la un anumit eveniment să fie aşa de diferită faţă de un altul? – aproximativ la fel de valoros – …(dar să nu deviez de la subiect) 🙂

Azi 9 mai, la o săptămână după, curios caut pe Google în presa hunedoreană, ziar după ziar, și nu găsesc NIMIC despre Marșul Învierii 2016- , și, acum ca și altă dată, sunt și mai curios de ce liderii noștri (ÎNCĂ) nu se sinchisesc în a folosi cât mai multe dintre (sau de ce nu, TOATE) mijlocele de comunicare existente (scrisă/ orală/ video/ bloguri/ siteuri/ rețele de socializare/ ziare/ televiziune/ radio, etc.) pentru a proclama spre lume ce proclamă răspicat de la amvoanele bisericilor noastre.

Evenimentele publice (de genul acesta) sunt niște afirmații publice, în același timp pro și contra CEVA:  fie că este vorba de valorile familiei, stilul de viață sfânt/păcătos, și/sau pivoții ideologico-filozofici ai credințelor noastre care se regăsesc (sau nu) în practicile noastre de viață.  Ele reprezintă, sub diverse forme, un dialog între noi (liderii noștri ca organizatori și purtători de cuvânt) și interlocutorii noștri, care percep (sau nu) mesajul transmis, îl înțeleg, cred, acceptă (sau nu) în funcție de toate aspectele coordonatelor în care are loc „intersecția dialogului”.

Desigur că în orice dialog, deci și în “dialogul” acesta al evanghelicilor cu orașul, se dorește ca “informația” să ajungă corect la destinație, să fie receptată și acceptată ca fiind corectă. Dar mesajul istoric fiind unul familiar tuturora (doar suntem majoritari creștini), cred că oamenii care se opresc pe stradă să se uite și se întreabă “Ăștia ce mai vor?” sunt oarecum marcați mai degrabă de NUMĂRUL celor prezenți, și chiar dacă cred sau nu în înviere, poate că-și zic “Nu știam că sunt așa de mulți/ sau puțini/ care mai cred astăzi în…” – neefind totuși posibil să pui semnul egal între un domn, o doamnă, un tânăr sau o tânără care ține o pancartă în mână pe care scrie “Hristos a înviat!” și credința de drept și de fapt pe care o are.

Ar fi interesant să facem un mic sondaj de opinie și să întrebăm efectiv pe câțiva dintre spectatori ce și cum gândesc în dreptul nostru, pe marginea acestui eveniment. Dar cine știe, poate la anul viitor.

Deocamdată, din câte îmi dau eu seama, lucrurile stau cam așa:

  1. Avem un mesaj despre care mărturisim că reprezintă adevărata “hartă” a vieții.
  2. Vestim mesajul acesta în cel puțin două moduri: 1) teoretic, și 2) practic (direct și indirect).
  3. Vrem, ne dorim ca mesajul să fie receptat corect (de interlocutorii noștri) și pus în practică – devenit (prin repetiție) stil de viață, ca alternativă a stilului de viață pe care îl au. Și stilul nostru de viață (bisericească și cetățenească) să devină stilul de viață al unora, al multora, al tuturora.

Toate astea le vrem așa, cel puțin teoretic – că practic și efectiv lucrurile arată puțin diferit și sunt valabile doar în dreptul unora dintre noi.

De pildă, după cum încerc să scot în evidență aici, și mesajul (oricare ar fi el) are etapele lui: Partea de dinainte a mesajului, mesajul în sine, și partea de după el.

Forma/ formele mesajului (deci a conținutului său ideologic) condiționează și determină modul în care acesta este receptat. Preludiul și postludiul discursului – dacă le pot numi așa – pot fi aproape la fel de importante ca mesajul în sine, după cum zice o vorbă înțeleaptă:
“Spune-le ce le vei spune! Spune-le ce le spui! Spune-le ce le-ai spus!”

Totuși, se pare că noi – ca să nu zic, ei – ne încăpățânăm să facem cum știm noi să facem, cum am făcut și până acuma, să fim rigizi și demodați în forma dialogului nostru (conținutul lui fiind non-negociabil).

Este responsabilitatea noastră să ne trăim, scriem și descriem credințele, valorile și viața! – nimeni nu o va face (mai bine) în locul nostru!

Dar câtă vreme pluralul nu se singularizează spre rolul specific pe care îl are fiecare și pe care și-l împlinește (sau nu) cu credincioșie: fie că este vorba de cel din față care conduce, fie că este vorba de cel condus, nu cred că lucrurile se pot mișca mai bine, sau altfel decât până acuma.

Dar, dacă văd eu rău, și lucrurile stau altfel, vă rog, luminați-mă și pe mine spre variantele corecte!

 

Anunțuri
  1. #1 by Alin Cristea on Mai 11, 2016 - 19:40

    Reblogged this on Romania Evanghelica.

  1. Postări din 2017 – 2010 | Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.968 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: