Subiectivitatea obiectivă a unui mod de a vedea

Scriam, cu ceva vreme în urmă, că variantele alternative pe care le oferim noi – în scurta noastră ofertă – nu sunt mai bune decât celelalte variante (variantele oferite de ceilalți care nu poartă eticheta de „noi”). Dar a nu fi mai bune, nu înseamnă a fi mai rele.

Mereu am văzut, în toți cei 37 de ani pe care-i am, și prin toate bisericile pe unde am fost, cum de multe ori, noi cei din bănci, sau ei cei din față amestecă (până la confuzie uneori) variantele reale cu variantele ideale, și vorbim și ne purtăm de parcă variantele ideale – valorile biblice – au și devenit realitate („…am și ajuns desăvârșiți„, vorba apostolului).

Desigur, orice evaluare de genul acesta nu poate avea loc decât prin comparație (adică având un fel de unitate de măsură, având un punct de referință), și de vreme ce eu fac respectiva comparație și trag respectiva concluzie – ea e obiectiv-subiectivă și deci supusă erorii cel puțin în parte – condiționată de înțelegerea și experiența mea de până acuma.

Comparând alternative – dintr-o dată se poate constata că dacă le compari din perspective multiple obții măsurători multiple, diferite între ele. Din perspectiva orizontală a realității zilnice (respectând regula gradelor de comparație) știm din start că rezultatele pot fi de trei feluri, ba chiar de patru:

  • bune/ rele – raportate la valorile care ne sunt puncte cardinale
  • mai bune/ mai rele – raportate unele la altele
  • cele mai bune/ cele mai rele
  • la fel de bune/ la fel de rele

Tot la o singură privire – tinzând spre obiectivitate – știm că „binele” poate fi diferit  în funcție de perspectiva timpului:

  1. Alternative bune/ la fel de bune/ mai bune/ cele mai bune pe moment, pe termen scurt.
  2. Alternative bune/ la fel de bune/ mai bune/ cele mai bune pe termen lung – urmărind un bine viitor, nu neapărat dulceața „pastilei” de acum.

Astfel, individual și împreună, biserici și comunități suntem forțați în fiecare zi să cântărim și să evaluăm, să purtăm pe umeri bătălia aceasta a valorilor și a nonvalorilor, a câștigurilor și a pierderilor, a priorităților și a celor mai puțin importante. Suntem forțați să învățăm din mers, de la noi și de la alții, sau să ne auto-condamnăm la singura varianta pe care o cunoaștem și pe care o considerăm (uneori corect, alteori greșit) ca fiind cea mai bună pentru noi și pentru alții. E dovedit deja că uneori, unele lucruri și aspecte ale vieții deși sunt, sau par a fi bune, plăcute și benefice pe moment, ele sunt rele, mai puțin bune, dăunătoare pe termen lung. şi invers.

Astfel, a afirma că alternativele noastre nu-s mai bune, nu înseamnă că ele sunt rele sau mai rele decât altele. Și nici nu pot generaliza fără să greșesc. Și nici nu pot măsura corect vreo tendință de gândire, vreun obicei sau vreo practică de-a noastră decât în contextul în care ea se manifestă. Discutabil e doar ceea ce se află în zona gri, nicidecum poruncile clare care ne-au fost lăsate. Vorbesc aici DOAR despre oferta noastră aflată în perimetrul libertăților și alegerilor noastre constante.

E clar că oferta lumii e foarte variată – multă din ea e bună, și multă din ea e foarte rea, și pe termen scurt și pe termen lung. Dacă iau oferta noastră eclesială – care repezintă o parte importantă din identitatea noastră (eclesială) – mersul la biserică și participarea la tot ce se întâmplă acolo, ca regulă, ca obicei de viață – beneficiile pe termen lung sunt multe.

Dacă ridic ochii și încerc să privesc lucrurile din perspectivă verticală, e clar că variantele lui Dumnezeu (cel puțin cele foarte clare) sunt mai bune decât variantele noastre ale tuturora – și sunt cele mai bune variante pentru noi din orice perspectivă – mai puțin a noastră, perspectiva noastră firească – dovadă faptul că în înțelepciunea și înțelegerea pe care considerăm că le avem, le respingem – la modul general vorbind, oamenii le resping (până în punctul în care le vine din nou mintea la cap).

A deține valorile cele mai bune, a le cunoaște și a încerca să trăim după ele – chiar dacă uneori nu prea știm cum, chiar dacă eșuăm de multe ori – e mai bine decât a avea hărți greșite, sau a nu ne lua după harta corectă. Aspectele astea trec dincolo de eticheta confesională, sau de cele 5 -7 ore petrecute săptămînal în adunarea bisericii.

Oricum, ar fi foarte bine, zic eu, dacă ne-am strădui mai mult să nu mai confundăm realitatea cu idealul, dacă am vorbi mai normal – ca niște oameni normali cum pretindem că suntem – și dacă (ne)am evalua mai des tocmai cu scopul de a păstra ceea ce e bun și funcțional și de a înlătura ceea ce a ieșit din uz, oferta noastră expirată.

Mereu și în toate se impune cunoaștere, înțelepciune, flexibilitate și echilibru.

 

Anunțuri
  1. Postări din 2017 – 2010 | Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • D I S C L A I M E R :

    Blogul "Hunedoara Evanghelică" este o iniţiativă personală, voluntară şi neafiliată denominaţional a lui Ruben Bucoiu şi se doreşte a fi un mini ghid al prezenţei evanghelice neoprotestante în oraşul şi judeţul Hunedoara.

    Dacă nu se specifică altfel, opiniile exprimate pe acest website sunt strict ale mele şi nu reprezintă poziţia oficială a comunităţii religioase căreia îi aparţin sau a bisericii unde sunt membru (Biserica Creştină Baptistă "Maranata", Hunedoara).

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: