Rugăciunea – „un soi de abdicare divină”

Săptămâna de rugăciune – ianuarie 2016

Domnul Isus a asociat adesea vegherea cu rugăciunea. Veghetorul este atent să vadă tot ce se întâmplă și apoi, merge înaintea Lui Dumnezeu cu tot ceea ce a văzut ca să ceară lumină pentru a înțelege corect, credință pentru a putea răspunde corect, putere pentru a lupta corect și în final, pentru a birui toate amenințările, greutățile, ispitele și atacurile din partea firii pământești, a lumii și a diavolului. Conștienți de faptul că rugăciunea și vegherea sunt necesare în fiecare zi, în această săptămână în mod special și în unitatea Duhului, toate bisericile baptiste din România sunt chemate să vegheze și să se roage împreună pentru toate aspectele lucrării Evangheliei la nivelul fiecărui credincios, a fiecărei familii, a fiecărei biserici, la nivelul țării noastre și pe plan mondial. În fiecare zi îndemnul la rugăciune este structurat pentru rugăciuni de mulțumire, mijlocire și cerere.

http://revistacrestinulazi.ro/2015/12/saptamana-nationala-de-rugaciune-2016/

Îmi aduc aminte, cu ceva ani în urmă, că m-a întrebat tata de ce mă rog cu mâinile la spate? N-am prea știut cum să reacționez, așa că am întrebat la rându-mi, ce-are? cum ar trebui să mă rog?…păi așa, cu mâinile împreunate, îmi răspunde el, arătându-mi. Păi bine, bine..da` e vreo regulă, unde scrie? (principla noastră dilemă – chiar dacă uneori ne întrebăm și ce înseamnă?)

Adevărul e că nu scrie, și când scrie scrie altfel, și altfel, și scoate în evidență alte aspecte, despre care putem deduce ușor că sunt mai importate, din moment ce despre ele stă scris, și despre altele, mai puțin importante, nu.

Deși probabil că după atâția ani ar trebui să stiu mai bine și să pricep ce și cum, atunci când vine vorba de rugăciune, totuși îmi scapă mecanismul ei și utilitatea manifestării ei private sau publice – așa că am nevoie (eu unul) de exercițiul acesta al scrisului ca să încerc să înțeleg și/sau să-mi clarific unele lucruri.

Suntem îndemnați de textul Scripturii, și astfel de slujitorii bisericii, să ne rugăm. Suntem chemați (baptiștii, cel puțin), cum se întâmplă în săptămâna asta – prima din an – să ne adunăm și să ne rugăm, mijlocind și cerând de la Dumnezeu lucruri generale sau specifice.

Fiind mai importantă poziția inimii decât a trupului, rostim rugăciuni în șoaptă sau cu glas tare, publice – și pricep mărturia verbală care e adusă astfel, înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu – mai ales când omul binecuvântează și mulțumește pentru diverse aspecte ale vieții lui sau ale altora. Amin-ul celorlalți dovedește implicarea lor.

Totuși scapă înțelegerii mele felul în care funcționează lucrurile în relația de dependență și interdependență dintre noi oamenii și Dumnezeu. El ne-a zis să ne rugăm, ne-a învățat și cum, ne-a poruncit să ne rugăm neîncetat, să păstrăm gândul conectat, dialogul neîntrerupt, comunicarea deschisă între noi și El.

Nu pricep exact – bănuiesc că nici nu e nevoie – rolul și felul în care rostirea cu glas tare a unor gânduri influențează destinatarul indirect al acelor gânduri – atunci pe loc, sau într-un viitor apropiat.

  • rugăciunea nu-l informează pe Dumnezeu – El știe deja.
  • rugăciunea nu-i amintește sau reamintește lui Dumnezeu – El n-a uitat.
  • Dumnezeu nu poate fi influențat – planurile Lui sunt veșnice și gândurile inimii Lui dăinuiesc din neam în neam.

…și totuși, într-un fel care-mi scapă printre degetele priceperii, rugăciunea adusă înaintea Lui schimbă sau contribuie la modificarea lucrurilor – ea, rugăciunea, îl modifică și-l implică mental și emoțional pe cel care o rostește, și cel puțin în parte, îl aliniază voii lui Dumnezeu cu privire la rugăciunea în sine, sau aspectele rostite în rugăciune.

Rugăciunea e ca un fascicul de gânduri îndreptat în sus, cu rugămintea ca el să fie redirecționat în jos, într-o parte sau alta, spre oameni și/sau spre situații specifice.

IMG

Rugăciunea e o acțiune care duce la mai multe acțiuni (în întreaga sferă a realității divino-fizice în care suntem cuprinși).

Dumnezeu este acela care judecă și categorisește soiurile de rugăciuni pe care omul le aduce înaintea Lui – și cu siguranță răspunsul (favorabil sau ne) e legat, e condiționat de întregul mecanism al rugăciunii și de combustibilul (motivațiile) care îl pun în mișcare.

La o citire în pas normal a Textului se poate observa că Dumnezeu re-acționează în cel puțin trei feluri la rugăciunile noastre:

  1. Zice NU. Cererea e greșită și/sau motivațiile sunt eronate. Împlinirea rugăciunii e contrară valorilor, planurilor, scopurilor și voii lui Dumnezeu.
  2. Zice DA. Rugăciunea și motivațiile ei sunt corecte, timpul este potrivit. Alinierea, potrivirea, ierarhia dintre Dumnezeu și omul cu nevoia lui se sincronizează.
  3. Zice NU ÎNCĂ. Totul e corect și se potrivește, voințele sunt împerecheate, mai puțin timpul. Timpul e nepotrivit, e nevoie de răbdarea amânării (răspunsul în aparență este unul negativ).

Oamenii se împart și ei în oameni care:

  1.  Nu se roagă – nu cred, li se pare o prostie, o pierdere de vreme, o inutilitate.
  2. Oameni care se roagă incorect cu motivații incorecte (sinceri dar inconștienți de aspectul incorect al cererii lor, sau de utilizarea incorectă a răspunului – dacă l-ar primi -, și nesinceri, care cred că l-ar putea fraieri sau șantaja în vreun fel pe Dumnezeu cu cerea lor).
  3. Oameni care se roagă corect dpdv. teologic și corect motivațional – care conlucrează în bucățica lor cu voia Lui.

Împărțirea oamenilor în felul acesta corespunde cu felurile de răspuns pe care diferite feluri de oameni le-au primit, în relatarea textului biblic – relatări, descoperiri intenționat puse acolo de revelația divină și regăsite în experiențele oamenilor, de-a lungul timpului – sau chiar experiențe personale.

Chiar dacă potrivirea dintre dorința/cerința rugăciunii și răspunsul favorabil, împlinirea ei, pare a fi de cele mai multe ori o coincidență (explicabilă sau ne), sau având o cauzalitate care urmează un fir logic (bolnavul s-a însănătoșit prin îngrijirea doctorului mai degrabă decât prin „puterea tainică a rugăciunii”), rugăciunea în sine, putem afirma fără greșeală, este o acțiune a celui ce-o face, în primul rând în dreptul și asupra lui.

Rugăciunea este o dovadă de ascultare din partea noastră, este împlinirea unei porunci. E dovadă de credință că alinierea gândurilor și a inimii noastre cu gândurile și inima Lui – atât cât știm despre ea –  este o acțiune care se răsfrânge la un moment dat, și efectele ei (explicabile sau ne) devin vizibile.

„Ideea că rugăciunile mele ar putea influența  cursul evenimentelor nu este mai ciudată, nici mai puțin ciudată decât ideea că celelalte acțiuni ale noastre pot influența aceste evenimente. Prin rugăciune și acțiuni nu-i dăm sfaturi lui Dumnezeu și nu-l facem să se răzgândească – adică, să-și schimbe scopul general. Dar scopul respectiv se va realiza în moduri diferite, potrivit acțiunilor, inclusiv rugăciunilor, făpturilor Sale.

Căci Dumnezeu nu pare să facă se la Sine nimic din ce ar putea delega făpturilor sale. Ne poruncește să facem încet și impleticit ceea ce El ar putea face în mod desăvârșit și la clipeala ochiului. Ne îngăduie să neglijăm ceea ce și-ar dori să facem, ne îngăduie să dăm greș. Poate că nu pricepem pe deplin problema, ca s-o numim astfel, de a face ca voințele libere finite să coexiste cu Atotputernicia. Pare să implice în fiecare clipă aproape un soi de abdicare divină.” – C.S. Lewis

Anunțuri
  1. Postări din 2017 – 2010 | Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: