Ruşine!!!! 2 întrebări şi 2 concluzii

Ieri, pe la 19.28, pe pagina de Facebook corespondentă acestui blog, un domn (să-i zicem I.S.) a postat sub afisul cu concertul „Boboc” (ce va avea loc în 21 noiembrie la AC Deo Gloria, Hunedoara)  două comentarii cu următorul mesaj: „Fratilor cei cu imaginea asta a cui copii sinteti a celui din imagine sau a celui vesnic care a murit pentru pacatele noastre nimeni nu mai intelege ce sinteti din moment ce postati asa ceva – RUSINEEE”

În mod normal ar trebui să trec cu vederea comentariile respective pentru că pagina este publică, oricine îşi poate exprima un punct de vedere.  Şi concertul e cu uşile deschise, chiar dacă se adresează unui anumit segment de vârstă, cu o anumită preferinţă muzicală – nu intrăm in detaliile astea.
Totuşi, nu pot trece mai departe, pentru că genul acesta de comentarii arată o anumită tendinţă de gândire cu privire la aspectele care definesc identitatea evanghelică, extrasă din unele practici eclesiale – aş spune, tendinţă destul de des întâlnită (încă) în rândurile multor enoriaşi evanghelici neoprotestanţi – că despre ei/noi e vorba aici – (fără să-mi permit să generalizez, pentru că, desigur, nu-i cunosc decât pe cei pe care-i cunosc, şi n-aş putea spune cam cum gândesc). Comentariile de genul aceasta dau pe faţă şi „reacţiile” noastre (publice uneori) faţă de preferinţele altora – care se contrazic cu preferinţele noastre (Scriu la plural pentru că, cel puţin între generaţii, există peste tot problema aceasta).

Ce întreabă şi ce afirmă, deci, respectivul domn:

  1. „Fraţilor, ce-i cu imaginea asta?” – un afiş, un baiat căruia sub umbra şepcii nu i se vede faţa. Să zicem că întrebarea asta îşi are sensul. Poate că ar fi fost mai potrivită o imagine mai luminoasă, însă pornind de la imaginea afişului, concluziile respctivului comentator sunt rapide, în cascadă şi dure… (era să scriu destul de dure,…dar sunt dure!)
  2. „Ai cui copii sunteţi, ai celui din imagine, sau ai celui vesnic, care a murit pentru pacatele noastre?” – aici începe alunecarea. E clar că nu suntem copiii celui din imagine. Nu mi-e clar ce vede în imagine respectivul domn, de contrabalansează întrebarea cu…partea a doua a ei, aducând în discuţie pe „Cel Veşnic” – Tatăl tuturor oamenilor, prin creaţie, şi Tatăl celor mântuiţi – prin naşterea din nou, clar fiind că face referire la relaţia de filialitate a „copiilor lui Dumnezeu” şi nepotrivirea lor, după părerea dumnealui, cu afişul. E totuşi un afiş, nu o imagine de buletin, la comun.
  3. „Nimeni nu mai intelege ce sunteţi, din moment ce postaţi aşa ceva!” – aici concluzia respectivului domn pare să fie clară, deşi eronată ca formulare şi interpretare deopotrivă. „Nimeni” ăla e ales total aiurea – e o generalizare incorectă, voit răutăcioasă, mincinoasă chiar. Respectivul domn probabil a vrut să scrie „EU- sunt puţin confuz…” – şi probabil s-a grăbit pripindu-se puţin, uitând că nu poate fi purtătorul de cuvând decât al lui însuşi (acum, aici, despre asta – că bănuiesc că dacă ar fi întrebat 10 oameni, si ar fi ajuns cu toţii la aceeaşi concluzie, atunci corect şi adevărat ar fi fost să scrie „…noi 10 nu mai înţelegem nimic – suntem confuzi cu privire la identitatea voastră creştinească”, nu?)
    Bănuiesc că întrebarea e cu dublă direcţie – pentru cei care organizează concertul, şi pentru mine care l-am promovat online în 3 locuri (pe WordPress, pe Facebook şi pe Twitter). Aş răspunde mai concis de atât dacă aş înţelege mai clar la ce se referă acel „…aşa ceva” de la urmă. Eu tot n-am înţeles care-i „buba” pe care o vede respectivul domn, şi cum se pot trage asemenea concluzii atât de repede.
    Eu zic aşa: Dacă nu îmi place fotbalul nu mă uit. Dacă nu-mi place muzica rap – care nu-i adusă în discuţie aici – ascult alt gen de muzică, nu mă duc la concerte rap. Dacă am alte preferinţe, şi sunt încredinţat că sunt bune, mi le păstrez pentru mine, ferindu-mă să-i judec pe cei care au alte preferinţe, încercând să nu mă pripesc când îi judec – cum cred eu că se întâmplă în cazul de faţă.
  4. „RUŞINEEEE!” – scrie respectivul domn. Păi? …pentru că de ce? …bla bla bla!…apă de ploaie! „Aşa ceva-ul” e neclar, formulările pripite şi eronate, concluziile pripite, generalizate şi eronate. Ce anume-i ruşinos? Pentru ce ar trebui să le fie, şi să ne fie ruşine? Că se încearcă o evanghelizare într-un mod nonconformist şi ne-tradiţional? Hmm… asta nu-i deloc ruşinos; aş zice că e lăudabil…

E important să judecăm! (…sub toate înţelesurile: A JUDECÁ júdec 1. tranz. 1) (cauze, conflicte, procese, persoane) A supune unei decizii judiciare. 2) (persoane) A caracteriza într-un anumit fel, analizând argumentele, circumstanțele și eventualele defecte. 3) A examina calitativ și cantitativ pentru a stabili valoarea; a aprecia; a prețui; a estima; a evalua. ~ lucrurile după aparențe. 4) A fi de părere; a găsi de cuviință; a gândi; a crede; a socoti; a considera.)
Ni se spune să judecăm! Însă atunci când o facem trebuie să fim atenţi, să nu judecăm în pripă, să nu judecăm superficial, nici după aparenta înfăţişare a lucrurilor, ci un pic mai adânc, după dreptatea Lui, nu a noastră.

Ioan 7:24 „Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

Una dintre bubele noastre, e asta: „Atunci când ai o problemă, şi nu ştii că o ai, ai două probleme!”

Anunțuri
  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: