De-ale CA-ului

committee

Legendă: CA = consiliul de administraţie

„Comitetul este grupul acela de 12 bărbaţi care fac treaba unuia singur.” – A.B.

Dacă am lua în serios hilara (de)scriere de mai sus am avea o problemă greu rezolvabilă în multe forumuri administrative, inclusiv în cel bisericesc. Desigur că intenţionat am folosit o altă denumire decât cea eclesială, tocmai ca să gândim (un pic) împreună lucrurile din perspectiva aceasta, a isprăvniciei. Fain cuvânt, de ispravă.

Ce ispravă ai mai făcut (azi)?…răsună dilematic întrebarea, şi deşi ştii că isprăvile reprezintă fapte de laudă, înclini încet spre conotaţia negativă ce şi-a căpătat-o expresia de-a lungul vremii, ca Adam atunci când era căutat printre umbrele grădinii. Omul care face isprăvi este un ispravnic. Isprăvnicia este înşiruirea isprăvilor lui. „Iată cum trebuie să fim priviţi noi…”, scria marele apostol, referindu-se desigur la sine şi la „comitetul” alături de care lucra el.

Dar să lăsăm meleagurile astea ale semanticii şi ale vremurilor apuse, şi să zăbovim puţin, aici sub ochii noştri, în actualitatea CA-urilor noastre. Cum stă treaba cu ele? Păi să vedem: un număr de bărbaţi (7-11) care au fost chemaţi şi aleşi să administreze (desigur) bunurile duhovniceşti precum şi bunurile materiale ale bisericii (locale).

Au fost chemaţi pentru că într-o situaţie (cel puţin), sau într-un şir de situaţii au dat dovadă de abilităţi potrivite unei lucrări specifice, s-au dovedit a fi capabili.

Mărturia lor (bună) rezultată de aici se intersectează la un moment dat cu dorinţa lor de a se implica (mai mult şi în continuare) şi cu chemarea exterioară de care au parte, invitaţia venită de la cei care au avut parte deja de respectiva „intersecţie.” Acceptarea acestei chemări e oarecum o confirmare personală şi publică că aceste aspecte fac punct comun, că sunt observate de alţii, deci sunt acolo. Pe de altă parte, acceptarea poate fi o satisfacere a unor motivaţii greşite, a stâmpărării, sau a dorinţei de stâmpărare a setei de putere, în sfârşit un vis împlinit pentru cei cărora le place să se audă pe ei înşişi, cărora le place „să aibă întâietate”, dar nu doar acolo în proiecţia sufletească cu care au (tot) cochetat, ci practic, în mod concret.

Despre marii slujitori ai preoţiei evreieşti se spune (în scris) că nu şi-au luat singuri cinstea aceasta, ci ea a venit în urma unei chemări. Faţetele acestei chemări sunt subtile, în cazul nostru cel puţin.

Se poate că mai mult ca sigur unii să nu fi fost conştienţi de „beţia puterii” (nici nu aveau cum, neavând încă parte de ea) şi descoperind-o încet, încet să le devină o ispită.

Pentru cei care spun DA, sau au spus deja, la un moment dat (mai devreme sau mai târziu) li se întind în faţă (cel puţin) două „curse”- nu simultan, nu neapărat una după alta, ci diferit de la caz la caz.

Una din ele are de-a face cu buna-proasta reputaţie pe care ispravnicul  o are în ochii celor „de afară.” Apostolul, că tot am pomenit de el mai devreme, (…sau nu?) o numeşte „cursa dracului” întinsă ca o momeală înaintea ochilor celui care râvneşte o poziţie mai înaltă decât îi permite echilibrul „interior-exterior” al mărturiei, a reputaţiei pe care o are. Dacă ajunge să ajungă de ocară, a căzut „bine de tot” în cursa asta.

Cealaltă cursă are de-a face cu „tinereţea” duhovnicească, naivitatea prostească a ]nceputului care duce la îngâmfare, la mândrie şi la osândă, aceasta din urmă fiind primejdioasa capcană ce se întinde pe nesimţite înaintea celui ce râvneşte CA-ul bisericesc, crezând că poate sta pe jug ca musca la arat. Vedeţi cine mi-s io…? ajunge să spună cel din faţă, în sine şi cu glas tare…hai, mucles, voi ăştia neînsemnaţii…cum?…da’ tu cine eşti? etc.etc.etc.

Slujba la care s-a angajat în faţa oamenilor şi pentru oameni (din perspectiva orizontală a oamenilor) devine o chestiune secundară pentru că prioritate are „varianta personală.”

Eee…acum să ştim cum stă treaba, am lămurit-o şi pe asta… 🙂 nu? Desigur că nu.

La capitolul „…parcă-i şi aud pe unii spunând”, nu-mi răsună (de data asta) decât ecoul ăsta: „vezi-ţi dom’le de treaba ta!” Bun sfat! Foarte bun sfat! Asta (încerc să) fac.

Cât despre cei din comitet (-ul bisericii din care facem parte), şi noi restul oamenilor de comitet, să facă bine fiecare să-şi vadă de treaba lui, şi să-şi vadă bine de treaba lui. Nu luaţi uşor afirmaţia asta, că nu-i una uşoară.

Sper (…ce (?) speranţă deşartă) că ştie fiecare care-i e locul, care-i sunt talentele şi abilităţile, care e treaba specifică lui, care-i bucăţica lui în rostul întregului, ce caută acolo şi care-i direcţia în care merge croind cărări drepte, deschizând drumul înainte pentru cei care vin după, dând (împrumut) direcţie şi celor fără direcţie, alternative celor lipsiţi de alternative, oportunităţi celor lipsiţi de oportunităţi, exemplu de isprăvi bune, celor lipsiţi de exemplu, isprăvi acolo unde e lipsă de ele.

Şi mai sper că hilara definiţie a lui Ashleigh Brilliant, cea de la început,  nu e adevărată pe la Hunedoara. Plus că am mai auzit una, scrisă de Fred A. Allen, cum că „Comitetul este acel grup de oameni care în mod individual nu pot face nimic, însă care, se pot întâlni ca grup şi pot decide că nimic nu se poate face.”

Asta e…ce să-i faci!?

Anunțuri

, , , , , ,

  1. #1 by Tavi. on Ianuarie 22, 2014 - 10:08

    OK.

  2. #2 by calatorru on Ianuarie 22, 2014 - 21:10

    ce inseamna ok? 🙂

  1. Postări din 2017 – 2010 | Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • D I S C L A I M E R :

    Blogul "Hunedoara Evanghelică" este o iniţiativă personală, voluntară şi neafiliată denominaţional a lui Ruben Bucoiu şi se doreşte a fi un mini ghid al prezenţei evanghelice neoprotestante în oraşul şi judeţul Hunedoara.

    Dacă nu se specifică altfel, opiniile exprimate pe acest website sunt strict ale mele şi nu reprezintă poziţia oficială a comunităţii religioase căreia îi aparţin sau a bisericii unde sunt membru (Biserica Creştină Baptistă "Maranata", Hunedoara).

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: