Concluzii la început de an (după 4 luni)

După 4 ani mi-am luat „vacanţă” 4 luni. A fost interesant să văd că în perioada asta (septembrie – decembrie 2012) deşi nu am postat nimic aici pe blogul ăsta vizitele au rămas oarecum constante, la fel şi interesul, căutarea.

  1. Asta ar fi prima concluzie, legată de nevoia de informaţie şi informare corectă. Altfel spus, dacă „nu mâncăm” nu înseamnă că dispare foamea, dimpotrivă. Dacă nu ne informăm corect, sau dacă nu suntem informaţi corect, nu dispare nevoia noastră de a fi informaţi. Bănuiesc că rămânem în ignoranţă (faţă de un eveniment sau o informaţie anume) sau prin lipsa datelor complete suntem informaţi greşit, eronat (incomplet).

  2. Lucrurile lăsate în voia sorţii tind să degenereze. Nimic nou. Ştim clar că dacă nu udăm floarea din fereastră, ea se usucă după o vreme. Ştim clar că merele lăsate acolo în coş se vor strica după un oarecare timp. La fel este şi în cazul relaţiilor, proiectelor, echipelor, etc. Cum am mai scris şi altă dată, am observat că şi blogul ăsta de aici funcţionează asemeni unui „magazin”: dacă omul găseşte „marfă” bună, proaspătă, variată, revine, şi poate că spune şi altora că acolo găseşti „marfă de calitate”. Dar dacă mereu e închis, nu găseşti nimic din ce te interesează, te duci în altă parte, la un alt „magazin”, până găseşti ceea ce cauţi.

  3. Nimeni nu poate face lucrarea pe care o face un om, aşa cum o face omul respectiv. Asta nu înseamnă că cineva este de neînlocuit, ci doar că acel cineva este unic în simţirea şi abordarea lui. Tind să cred, după astea 4 luni în care am stat pe margine şi am privit, fără să mă implic, că deşi oricine poate să-şi deschidă orice blog, să-l intituleze oricum, nimeni nu va continua o lucrare începută de mine în maniera în care mi-ar plăcea mie să fie continuată. Scriam pe grupul de pe Facebook (GoodNewsPaper) celor câţiva cu care am făcut echipă de-a lungul vremii că vorbele lui Lev Tolstoi despre fericire se aplică bine şi în cazul lucrării de faţă sau a oricărei alteia. („Dacă vrei să fii fericit, fii !” – iar dacă vreau să fac o treabă atunci trebuie s-o fac). Dacă mă vor urma şi alţii sau nu, aia rămâne de văzut. Iar cât de bună sau utilă este lucrarea aceasta de prezentare a Hunedoarei evanghelice, aici pe blog, pe Facebook, su în oricare altă formă, timpul va arăta şi va judeca.

  4. Oamenii reacţionează rău la critică. Unii pocăiţi, foarte rău 🙂 Critica sau demascarea unui comportament, unui tipar comportamental sau a unei paradigme greşite dintr-un anumit punct de vedere reprezintă un prim pas, bun şi important, însă fără o alternativă mai bună, demascarea respectivă nu face altceva decât să ne frustreze spunându-ne că suntem pe un drum rău, fără să ne arate drumul cel bun, noua direcţie în care trebuie să o luăm. Mai importantă decât critica este şi rămâne prezentarea alternativelor funcţionale în contexul şi vremea de acum. Fără ele, eu zic că nu ne mişcăm într-o direcţie mai bună, şi cum rareori se poate bate pasul pe loc, probabil că rămânem în urmă.

  5. Liderul unei lucrări este singur. Chiar dacă lucrarea e mare şi se poate face bine doar prin colaborare cu alţii, liderul, cel sau cea care îşi asumă rolul ăsta, este şi va fi mereu singur. Tot aşa cum dirijorul, pentru a-şi face treaba bine şi a-şi împlini menirea, iese acolo în faţă, se expune, întoarce spatele publicului, şi conduce.

Iată ce scria Ernest Hemingway despre cel care foloseşte cuvântul pentru a deschide drumuri:

“Scriitorul adevărat este un om singur. Si, pe măsura ce creste in ochii celorlalţi, se cufunda tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, in fiecare zi e nevoit sa se confrunte cu eternitatea sau cu absenta ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o noua încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş. Dar să scrii literatura nu înseamnă doar sa spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus – tocmai pentru ca au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi, suntem nevoiţi sa mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge, sa ieşim in larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiţi de orice sprijin.”

, , , ,

  1. Postări din 2017 – 2010 | Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.975 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: