Misiune Ucraina Countryside UEO 2011

Misiune Ucraina Countryside UEO 2011 – Lavy Culda

În primul rând, aș dori să prezint puțin misiunea, în ansamblul ei. În perioada 3-11 decembrie 2011 un grup de studenți de la Universitatea Emanuel Oradea am participat într-o călătorie misionară în Ucraina, în satul Porokovo, sat care are în componența lui un procent semnificativ de români, auto-intitulați ”volohi”. Grupul a fost format din nouă studenți: 2 de la teologie și 7 de la asistență socială, dintre care a făcut parte și Barbu Anna Maria, care vine din județul Hunedoara.
Misiunea a luat naștere și a continuat la inițiativa responsabilului pentru departamentul de misiune al Universității: Dani Chiș. Acesta a aflat de satul Poroskovo de la fratele David Chideșa, pastor în localitatatea Slatina(Ucraina), care a descoperit această comunitate de români alături de altele. După ce acest sat a fost descoperit, fratele Gabi Pătraș, unul dintre absolvenții secției de teologie pastorală de la UEO, împreună cu soția lui, s-au stabilit în Poroskovo, unde între timp s-a plantat o biserică baptistă(cu ajutorul fratelui David Chideșa).
Astfel, anul trecut noi am colaborat cu familia Pătraș, fiind cazați chiar la biserică, unde și locuiesc și aceștia.
Satul Poroskovo este un sat de ucrainieni, în principal, dar acolo locuiesc și aproximativ 2000 de români, din care cca. 1500 sunt copii. Majoritatea dintre ei sunt foarte săraci, astfel că ei locuiesc la marginea satului, în ceea ce ei numesc ”tabără”. Pe lângă aceștia, mai există și o comunitate de romi, pe care românii nu prea îi agreează, chiar dacă nu există nici o diferență între nivelul lor de trai.

Românii din Poroskovo sunt oameni calzi și primitori, dovada a fost chiar entuziasmul cu care am fost întâmpinați când i-am vizitat. Ca ocupație, cei mai mulți dintre ei munceasc la pădure, fiind plecați pentru perioade destul de lungi de acasă și începând să muncească de la vârste destul de fragede(13-14 ani-băieții). Tot de la vârste fragede se și căsătoresc: 14-15 ani. Astfel că pentru ei nu e nici o mirare ca la 16 ani, o fată să fie insărcinată cu al doilea poate chiar al treilea copil. Așa se explică și numărul mare de copii, fiecare familie având cel puțin trei copii.

Problema e că acești copii nu primesc nici un fel de educație, neavând resursele necesare și fiind discriminați. Marea lor problemă, în special iarna, este nevoia de încălțăminte. În decembrie, când am fost, chiar dacă era zăpadă afară, ei umblau în șlapi sau, în cel mai fericit caz în cizme de gumă.

Scopul misiunii a fost să-L facem cunoscut pe Domnul Isus românilor din Poroskovo și să le arătăm că nu sunt singuri așa cum au crezut. Mulți dintre ei nici măcar nu au auzit de Domnul Isus așa cum am constatat într-o seară când unul dintre colegii mei a întins un pachet unei bătrânici spunându-i că i-l dăruiește în Numele Domnului Isus. Acesta a crezut că acesta e numele acelui băiat și i-a întins mâna spunându-i si numele dumneaei. Deși întâmplarea poate părea amuzantă, ea reflectă adevărul tragic al lipsei de cunoaștere, pe care noi poate nu ni-l putem imagina, dar ar trebui să ne îngrijoreze.

Un alt scop a fost să îmbărbătăm biserica de acolo, care este compusă din aproximativ 30 membri și un număr frumos de copii. Pe toată perioada misiunii am avut programe pentru copiii din sat, la care au participat foarte multi (între 30-prima zi și 130 ultimele zile). Am văzut o sete în ochii lor, o dorință de a învăța despre Dumnezeu, chiar daca nu puteau înțelege tot ce spuneam noi, datorită faptului că ei vorbesc o română foarte veche, amestecată cu cuvinte din limba ucraineană și rusă. Dar în ciuda acestui impediment, copiii au fost receptivi și activi, în special la cântări. Așa săraci și flămânzi cum erau, ar fi fost gata să ne dea și nouă din puținul lor, așa cum a făcut una dintre fetițe, când, în ultima zi ne-a adus o punguță cu alune și dulciuri.

Un alt lucru care ne-a impresionat a fost faptul că, în ciuda timpului foarte friguros și a zăpezii, unii dintre copii ne însoțeau în fiecare zi în vizitele pe care le făceam familiilor. Aceste vizite constau într-un scurt îndemn din Scriptură și câteva colide, pentru că era în preajma Crăciunului. Cu aceste ocazii, am dăruit fiecărei familii câte un pachet constând din alimente de bază și câteva haine. Aceste daruri au reprezentat concretizarea donațiilor și a sponsorizărilor pe care frați și surori din toată țara (inclusiv județul Hunedoara) și de peste hotare le-au făcut.

În Poroskovo trăiesc aproximativ 200 de familii de volohi, majoritatea dintre ele foarte sărace, după cum am precizat. Sărăcia cea mai mare pe care am văzut-o, însă, a fost la două dintre aceste familii, care și-au construit case în pământ folosind materiale pe care probabil unii le-au aruncat la gunoi. Acești oameni lipsiți de speranță nu au siguranța că a doua zi vor mai avea ce să le pună pe masă copiilor, chiar mai rău, nu au siguranța că vor mai trăi, condițiile fiind atât de precare, încât oricând acea ”casă” ar putea suferi un accident (mijlocul prin care se încălzeau era foarte nesigur, fumul din casă putând provoca o asfixiere.)

În concluzie, ceea ce vă pot spune cu siguranță e că românii din Poroskovo au nevoie de rugăciunile dumneavoastră! Rugați-vă pentru copii în mod special, ca să aibă posibilitatea să meargă la școală. Un alt motiv de rugăciune este familia fratelui misionar. Soția lui își dorește foarte mult să deschidă un centru de zi pentru acesti copii și să se implice în viețile tinerelor fete, care sunt analfabete și lipsite de orice viitor. Iar dacă este cineva căruia Domnul îi pune pe inimă să meargă acolo și să se implice, nu putem decât să ne bucurăm și ne rugăm ca Domnul să ridice câtmai mulți misionari în Poroskovo și în Ucraina. Domnul sa vă binecuvinteze!

http://countrysideromania.wordpress.com/

Anunțuri

, , ,

  1. Lasă un comentariu

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: