la finalul nesfârşitei Lui priviri Dumnezeu şi-a aşezat punctul
nici mai mare nici mai mic nu părea c-ar fi diferit
de orice punct obişnuit pe care aş putea să mă cocoţ
munte pe care să-l escaladez
pod peste apele curgătoare
ale privirilor de zi cu zi
picioarele atârnând să (mi) crească asemenea gâtului
lung de ştecher
şi să se-nfigă în privirea Lui ca într-o priză
ochiul să (mi) se facă verde atunci ca ledul de la CD-player
când e pornit ca bobocul fraged
când se conectează la primăvară
Reclame
