Muzica – mijloc de comunicare

Toate artele (muzica, pictura, baletul, teatrul, filmul etc.) sunt in esenta mijloace de comunicare.

Muzica este mijlocul de comunicare cu ajutorul sunetelor. “Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial” spunea Platon. In cazul muzicii interpretate de un instrumentist solist, o formatie corala, orchestrala sau mixta(coral-orchestrala) in comunicare sunt doua parti, interpretul si auditorul.

Comunicarea in acest caz nu e una compusa din doi interlocutori care discuta, ci de un: interpret(care comunica) si un ascultator(care primeste).

Arta (in sensul acesta) consta in a te face inteles ascultatorului si a-l face sa asimileze mesajul (in cazul cantarilor de lauda, adorare, ascultatorul sa se identifice cu interpretul si sa ia parte la lauda , bucuria sau tristetea interpretului in asa fel incat cei doi sa fie una). Bogatia mesajului si modul in care este transmis in asa fel incat publicul sa o asimileze si sa o traiasca, tine de arta celui care transmite mesajul. Acesta presupune ca interpretul sa aibe capacitatea de a face pe ascultator sa inteleaga limpede mesajul si sa-l traiasca asemeni lui. Chiar daca este obosit sau nu este in cea mai buna stare, el trebuie sa aibe puterea de a comunica. El trebuie sa vibreze asemeni unui bun instrument, pentru ca ascultatorul sa poata vibra si el la mesajul transmis.Daca aceasta nu se intampla auditorul va deveni pasiv la comunicare si prin aceasta comunicarea e pierduta. In loc sa aiba loc dialogul muzicii, interpretul monologheaza.

Aici este greutatea artistica de realizare a interpretului. El trebuie sa traiasca mesajul!. Sa aiba acea capacitate de a transmite muzical vorbind, mesaje care au in ele o varietate de expresii, cuprinzand o mare gama de trairi ale omului pe care orice ascultator, lesne sa-l priceapa. Pentru reusita comunicarii, interpretul trebuie sa traiasca ceea ce doreste a exprima. Daca aceasta nu se intampla, ascultatorul va simti si va taxa interpretul (se va foii in scaunul pe care il ocupa sau isi va gasi altceva de facut).

Un interpret bun va fi in stare sa tina sala nemiscata pe tot parcursul executiei lui. Aici este arta interpretului, insa felul cum se realizeaza aceasta este o problema complexa care nu face obiectul acestui articol.

Muzica are privilegiul de a se exprima si prin cuvantul cantat. Aceasta impune interpretului o sarcina dubla, de comunicare cu ajutorul sunetelor muzicale impreuna cu cuvantul. Ideal in arta interpretului este sa le studieze pe amandoua separat din punct de vedere tehnic si interpretativ in  asa fel ca muzica cantata fara cuvant sa exprime ceea ce cuvantul are de spus, apoi identic se face cu mesajul cuvantului fara a fi cantat, doar vorbit, atentia fiind indreptata spre mesajul cuvantului care se cere un mesaj viu. In final cele doua, se vor uni pentru a da viata cuvantului cantat. Pentru acesta interpretul trebuie sa stie ca se va lovi de situatii diverse in actul interpretativ. Astfel muzica foloseste diverse mijloace de expresie cum sunt nuantele, tempoul etc.

Totul (muzical vorbind) este similar ca si in comunicarea verbala unde daca vom fi atenti vorba are o multime de nuante si tempo-uri in functie de ceea ce exprima. Cu o anumita viteza vom spune “Grabeste-te!” si cu totul alta vom spune “Stai linistit”. Sau cu o anumita putere spunem “Scularea!” si cu totul alta “Noapte buna !”. Daca vom fi atenti viteza vorbirii si intensitatea ei difera chiar si in cazul unui singur cuvant, ce sa mai vorbim de o fraza intreaga. Tot astfel comunicarea noastra trebuie sa fie bogata si vie.

Ludwig van Beethoven spunea ca „Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.”

Tibi Berbeniţă – Hunedoara

Iata cateva observatii ale lui Cezar Geanta vizavi de muzica sacra, muzica religioasa. ( http://www.intercer.net/muzica/geanta/)

„Sfântul Ioan Hrisostom afirma că „nimic nu reuşeşte să înalţe într-atât sufletul, să-l înaripeze, să-l ridice deasupra pământului, să-l desfacă de legăturile timpului (…) ca o melodie vocală sau ca o cântare inspirată, perfect alcătuită ritmic“, pentru că „muzica mişcă sufletul şi-l înalţă către Cel ce l-a creat“.

Muzica sacra – raspunde nevoilor spirituale in relatia omului cu Dumnezeu. Aceste nevoi sunt : adorare, lauda, pocainta, rugaciune (comuniune).

Muzica transmite schematic vorbind doi poli opusi , fiecare avind nuante si trairi complexe:

1.Bucuria, cuprinde sentimente expansive cum ar fi: voiosia, jocul, optimismul, impacarea, exuberanta, curajul, echilibrul psihic sau in muzica sacra: lauda si preamarirea Creatorului, inchinarea, adorarea, maretia, placerea spirituala, pacea sufleteasca, marinimia, iertarea semenilor.

2.Tristetea, cuprinde: pocainta, autocercetarea, reculegerea, meditatia religioasa, purificarea cugetelor, echilibrul psihic, maretia divina, iar in muzica dramatica, durerea sufleteasca, teama (anxietatea), intristarea.

Astfel cantarea cat si predica trebuie sa raspunda unor nevoi spirituale variate ale inchinatorilor, cum ar fi: lauda, inchinarea, adorarea, multumirea, aduse lui Dumnezeu, pocainta, regretul, hotararea de indreptare, cererea de iertare (rugaciunea), implorarea harului ceresc, meditatia sfanta, autocercetarea, autocunoasterea, bucuria fagaduintelor, fericita nadejde a revenirii lui Isus, indemnul la lucrare misionara, chemarea la impacare cu Dumnezeu, experienta convertirii povestita si altora prin cantare, etc.

Este necesara pe langa cunostinte si putere de expresie muzicala si o viata curata pentru o inchinare sfanta , ca jertfa trebuie sa fie fara cusur.”

In Israel Levitii erau preoti dar si cantareti. In limba sfanta LEV = inima si ei aveau datoria de a lega prin cuvant si prin cantare pe om de cer. Personal nu cred ca muzica are putere mai mare decat cuvantul, in firea lucrurilor mijlocul de comunicare interumana intre Dumnezeu si om este cuvantul, insa ea poate amplifica mesajul daca este facuta cu daruire.

„Primii crestini nu utilizau muzica instrumentala datorita faptului ca adunarile lor se tineau in conspirativitate si puteau fi descoperiti mai usor in casele particulare unde se adunau sau in catacombe. In timpul marilor persecutii (Nero, Domitian, Diocletian, Traian) cantarea vocala era redusa la soapta, iar unii parinti ai Bisericii ii sfatuiau pe credinciosi sa cante doar cu spiritul. Cantarea inimii, spuneau ei, este mai placuta lui Dumnezeu decat cantarea zgomotoasa dupa modelul tragediei grecesti (Kosidovsky). Ii acest mod de a canta poate fi incadrat si ceea ce Pavel numeste „cantari duhovnicesti”.

In Sfanta Scriptura gasim texte care confirma puterea de influenta aparte pe care o exercita muzica instrumentala asupra starii psihice umane.

1 Samuel 16:23 Si când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harfa si cânta cu mâna lui; Saul rãsufla atunci mai usor, se simtea usurat, si duhul cel rãu pleca de la el.

2 Regi 3:15 „Acum aduceti-mi un cantaret cu harfa. Si pe cand canta cantaretul din harfa, mana Domnului a fost peste Elisei”.

Bach mergea pana acolo incat considera toata arta adevarata ca fiind religioasa prin insasi perfectiunea ei. Cateva exemple pot fi edificatoare: cantarea lui Moise a fost inspirata din experienta izbavirii israelitilor din mana egiptenilor la trecerea prin Marea Rosie. Ps.22 se specifica a fi cantat pe melodia „Cerboaica zorilor”, Ps.45 pe melodia „Crinii”, Ps.56 pe melodia „Turtureaua din stejarii indepartati” si Ps.60 pe melodia „Crinii marturiei”.

Marii creatori de muzica spirituala au fost niste impatimiti iubitori de natura. L. van Beethoven scria undeva: „Nimeni pe lume nu cred sa iubeasca plaiurile ca mine. Un arbore mi-e mai drag decat un om” sau in alt loc: „Preaputernice, in padure ma simt fericit – fericit, in padure unde fiecare copac graieste despre Tine. Doamne, ce minunatie ! In padure, pe dealuri e liniste, liniste spre a Te slavi” (R.Rolland – „Beethoven ” pag. 53-54)

Despre Bach aflam, de la sotia sa Anna Magdalena, ca se inspira zilnic din Biblie si din scrierile lui Martin Luther. Fr.J.Haydn declara la o adunare a artistilor din Viena, unde se discuta despre metodele de refacere a energiei creatoare, ca el are o camera speciala unde se roaga in taina ori de cate ori se simte obosit. „Metoda aceasta nu da gres” completa el.

Cel mai vechi izvor de informatie scrisa privind istoria muzicii universale este Biblia sau Sfanta Scriptura. In ea gasim scris despre un nepot al lui Cain, pe nume Iubal, ca el a fost „tatal celor care canta cu alauta si cu cavalul” Geneza 4:21. De la Iubal si pana la David, muzica instrumentala a ocolit prin multe locuri si destinatii, cautandu-si adevarata menire in viata omului, pe care a avut-o de la inceput: apropierea de Creatorul sau, restabilirea relatiilor intrerupte de pacat.

Cand Dumnezeu si-a ales un popor pe care sa-l invete calea intoarcerii si a mantuirii, i-a dat acestuia si o muzica potrivita cu acest plan, o muzica deosebita de cea a lumii idolatre sau de cea a muzicii distractive.

Organizarea serviciilor divine de pe vreme lui Moise, dar mai ales a acelora din timpul lui David si Solomon cuprindea si organizarea muzicii religioase.

Aceasta organizare consta din:

1) Formarea unor cantareti si a unor instrumentisti de profesie, din randul Levitilor. Talentul si iscusinta lor muzicala trebuia sa fie dublate de un devotament ales fata de cauza lui Dumnezeu (Exod 32:26).

Instrumentele utilizate pe vreme lui David erau urmatoarele: harpe, laute, timpane, fluiere, cavale, timbale, trambite, chimvale, tobe.

Intorcandu-ne la epoca lui David, putem constata importanta deosebita ce se dadea acestei activitati de catre conducerea religioasa si civila a statului, in frunte cu regele si marele preot. In cartea Cronicilor (1 Cronici 23:5) se precizeaza ca David a format un corp de Leviti instrumentisti in numar de 4000 de persoane.

Ce numar va fi avut corul, care canta acompaniat de acesti instrumentisti ? Un asa numar imens de cantareti era imposibil de folosit concomitent din motive lesne de inteles: spatiul, forta sonora, sincronizarea, etc. De aceea trebuie sa luam acest numar ca reprezentand o scoala nationala de muzica sacra, de unde regele ii recruta pe cei mai buni muzicieni pentru slujbele de la Templul din Ierusalim.

Capitolul 25 din 1 Cronici ne da si listele cu numele acestor cantareti de elita care erau impartiti in 24 de formatii instrumentale, fiecare formatie avand un dirijor si facand slujba la Templu la randul ei, prin tragere la sorti. O formatie muzicala era alcatuita din 12 instrumentisti, in total fiind 288 de muzicieni instrumentisti condusi de urmatorii patru dirijori si compozitori: David, Asaf, Iedutun, Heman (1 Cronici 25:6). Cei patru maestri supravegheau desfasurarea lucrarii muzicale de la serviciile divine, compuneau muzica si textul psalmilor, alcatuiau repertoriul, organizau invatamantul muzical precum si repetitiile corului si ale orchestrei. In 1 Imparati 4:32 gasim scrisa informatia potrivit careia Solomon a compus o mie de cantari si a rostit trei mii de pilde (proverbe).”

Pentru ca muzica este un mijloc universal de comunicare a relatilor si trarilor noastre in relatie, nu doar in relatia ce o avem unii cu altii, ci si in relatia noastra cu Dumnezeu.

Anunțuri

  1. #1 by sami on Mai 5, 2009 - 15:05

    Muzica de concert este considerata muzica absoluta., iar aceasta e muzica de dragul muzicii.Muzica crestina nu este de dragul muzicii, ea transporta un mesaj spiritual , care trebuie sa fie acceptat de Dumnezeu, si trebuie sa-l dezvaluie atat in text cat si in melodie.
    Bach a spus:,,scopul intregii muzici este slava lui Dumnezeu,,

  2. #2 by adriana on Mai 6, 2009 - 16:41

    sdfddf

  3. #3 by calatorru on Mai 6, 2009 - 19:00

    Adriana, verificai? 🙂
    sau e un mesaj codificat pe care daca vreau il decodific cum vreau ? :):P „sunete de fond de departe foarte” / vezi, nu i asa greu, si e si fun

  4. #4 by mihai on Martie 20, 2010 - 14:33

    Cat de adevarat si tare

  5. #5 by andra on Martie 20, 2010 - 14:36

    aparentele inseala

  6. #6 by a_c_spike on Martie 20, 2010 - 14:37

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii.

  1. Topul postărilor pentru luna mai 2012 « Hunedoara Evanghelică

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

    Alătură-te altor 4.966 de urmăritori

  • e v e n i m e n t e :

    ►... CLICK pe imagine

  • Z I A R U L = informaţie pe hârtie

    Evenimentele există. Hunedoara este şi evanghelică.

    Ne lipseşte încă fluidizarea informaţiei, promptitudinea şi lucrul în echipă (un colectiv de redacţie "self-motivated"), spiritul jovial şi curajul de a schimba şabloanele învechite. Ne lipsesc aceste lucruri, nu în sensul că nu le avem, ci în sensul că facem uz de ele mult prea puţin.

    Poate că este vremea să vorbim la trecut! :)

    Doamne ajută!

    Dacă CREZI că locul tău e alături de noi, CONTACTEAZĂ-NE !

    “Good ideas are common - what's uncommon are people who'll work hard enough to bring them about”-A.B.

  • Parteneri

  • de Interes

  • Judeţe Evanghelice

  • Flickr Photos

%d blogeri au apreciat asta: